Decizia ÎCCJ nr. 10/2015 (RIL)Paragraful 72

3.4. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 409 din 3 mai 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, analizând reglementarea anterioară Legii nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv pe cea a dispoziţiilor art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care aveau o redactare identică celor care fac obiectul prezentei cauze, a menţionat jurisprudenţa anterioară, respectiv Decizia nr. 356 din 23 septembrie 2004, prin care a reţinut că legiuitorul are competenţa exclusivă şi opţiunea liberă pentru stabilirea veniturilor în raport cu care se datorează contribuţia la fondul asigurărilor sociale şi în raport cu care se calculează cuantumul pensiilor şi al altor ajutoare sociale. Apreciind că cele constatate prin decizia mai sus amintită răspund criticilor invocate în actuala cauză, impunându-se o soluţie identică celei reţinute prin Decizia nr. 356/2004, a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare.