Decizia CCR nr. 26/2026Punctul 16

16. Referitor la compunerea instanței, trebuie reținut că în prezent judecătorul care a pronunțat hotărârea prin care s-a soluționat cauza nu poate judeca aceeași pricină în contestație în anulare, acesta aflându-se într-o situație de incompatibilitate absolută, prevăzută expres la art. 41 alin. (1) din Codul de procedură civilă. În vechea reglementare procesual civilă din 1865, o asemenea ipoteză de incompatibilitate absolută a judecătorului nu era consacrată. Legiuitorul a înțeles însă să lărgească sfera acestor situații, incluzând în mod explicit și împrejurarea în care același judecător ar fi chemat să soluționeze căile extraordinare de atac cu caracter de retractare - contestația în anulare și revizuirea. Rațiunea acestei extinderi rezidă în necesitatea de a înlătura orice aparență de lipsă de imparțialitate, întrucât ar fi de natură să se considere că judecătorul, fiind confruntat cu propria sa hotărâre, ar putea fi tentat să nu își retracteze soluția anterioară. În mod firesc, căile de atac de retractare presupun, prin însăși structura lor juridică, invocarea unor erori săvârșite în cursul judecății finalizate prin hotărârea atacată. Într-o asemenea configurație, prezența aceluiași judecător în completul învestit cu soluționarea căii de atac ar contraveni exigențelor de imparțialitate obiectivă, justificând astfel instituirea unei incompatibilități absolute. ...