Decizia CCR nr. 333/2012Paragraful 10

Tribunalul Comercial Mureş opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că legea insolvenţei reglementează o procedură specială, având ca scop acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă, o procedură colectivă, pusă la îndemâna creditorilor pentru a urmări debitorul rău-platnic în vederea îndeplinirii unor obligaţii pecuniare, contractuale sau legale, fiind o aplicaţie specială a procedurii de executare silită, determinată tocmai de persoana debitorului. Nerespectarea unor obligaţii de plată a unor creanţe certe, lichide şi exigibile creează dificultăţi financiare unor comercianţi, fiind înfrânt dinamismul raporturilor economice; or, tocmai pentru asigurarea drepturilor recunoscute constituţional, legiuitorul a reglementat această procedură. De altfel, legea recunoaşte dreptul de apreciere al judecătorului-sindic, care poate stabili, pe baza actelor de la dosar şi a susţinerilor părţilor, dacă debitorul este sau nu în stare de insolvenţă, în situaţia în care este sesizat cu o contestaţie.