Decizia CCR nr. 302/2012Paragraful 10

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că, prin caracteristicile de unicitate şi independenţă, conferite de textele de lege criticate, Curtea Constituţională se situează în afara cadrului constituţional, deoarece blochează, practic, accesul la justiţie consacrat de art. 21 din Legea fundamentală, sub aspectul revizuirii propriilor decizii. Se arată, totodată, că art. 142 alin. (1) din Constituţie nu rezervă Curţii Constituţionale cele două atribute care o fac intangibilă şi nici nu proclamă supremaţia Curţii Constituţionale, ci a Constituţiei . Mai observă autorii excepţiei că această instituţie nu figurează în cuprinsul titlului III din Constituţie, intitulat "Autorităţi publice" şi nici nu este inclusă în vreuna dintre puterile recunoscute de art. 1 alin. (4) din Constituţie, astfel că s-ar impune analizarea întregii Legi nr. 47/1992 sub aspectul compatibilităţii ei cu prevederile fundamentale. Se mai susţine că interdicţia prevăzută de Legea nr. 47/1992, ca judecătorii şi personalul Curţii Constituţionale să dea consultaţii în probleme de competenţa Curţii Constituţionale, este contrară normelor de bun-simţ, deoarece prezumă şi impune infailibilitatea judecătorilor constituţionali, în condiţiile în care deciziile Curţii, chiar vădit greşite, nu pot fi atacate şi nu pot fi îndreptate nici de Curte. În concret, autorii excepţiei arată că dreptul lor constituţional la pensie, precum şi dreptul la un nivel de trai decent au fost afectate prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 a Curţii Constituţionale şi doresc, în consecinţă, deblocarea accesului la justiţie pentru crearea posibilităţii ca această decizie să fie reevaluată.