Decizia CCR nr. 18/2026Punctul 20

20. Referitor la tehnica trimiterii la alte dispoziții legale din același act normativ, Curtea observă că aceasta nu afectează claritatea normei. Formularea cuprinsă în textul criticat este o tehnică legislativă obișnuită, utilizată pentru a evita redundanța normativă și pentru a asigura coerența și unitatea reglementării. Așa fiind, Curtea observă că dispozițiile criticate fac trimitere la prevederile art. 3 alin. (1) , (1^1), (5) , (5^2), (6) , (6^1), (7^1) și ale art. 4 alin. (2) din Legea nr. 349/2002. Aceste dispoziții reglementează, printre altele, interzicerea fumatului în spații publice închise, spațiile închise de la locul de muncă, mijloacele de transport în comun, locurile de joacă pentru copii, precum și alte restricții precise. De asemenea, sunt expres și detaliat prevăzute și sancțiunile contravenționale și complementare ce intervin în cazul nerespectării dispozițiilor legale, destinatarii legii, în speță persoanele juridice, putând identifica fără dificultate conduita interzisă și, implicit, faptele care atrag răspunderea contravențională. Așadar, norma nu lasă agentului constatator libertatea de a stabili el însuși conduita interzisă, după criterii subiective, ci acesta trebuie să constate strict nerespectarea unor obligații legale concrete. Prin urmare, faptele sancționate sunt previzibile, fiind reglementate într-o manieră ușor de identificat, la fel și sancțiunile aplicabile. ...