Decizia CCR nr. 25/2026Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că sintagma „prin încheiere definitivă“ din redactarea anterioară a art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă este neconstituțională, întrucât înlătură posibilitatea formulării unui apel, afectând astfel accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, garantate de art. 21 din Constituție. Autoarea susține că această limitare contravine și art. 124 alin. (2) din Constituție, care impune respectarea principiului exercitării efective a căilor de atac, precum și art. 16 alin. (1) din Constituție, privind egalitatea în drepturi și interzicerea discriminării. Deși legiuitorul are competența de a reglementa procedura judiciară, aceasta trebuie să respecte normele și principiile constituționale. Eliminarea totală a căilor de atac în anumite litigii este considerată o încălcare a dreptului în substanța sa. În plus, autoarea invocă încălcarea art. 24 alin. (1) din Constituție, întrucât debitorul nu poate supune controlului unei instanțe superioare o hotărâre care ar putea fi nelegală sau netemeinică, chiar dacă a fost citat și a formulat apărări. Astfel, dreptul la apărare devine iluzoriu, iar accesul la justiție este doar teoretic. Autoarea nu aduce vreo critică de neconstituționalitate formei în vigoare a art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă. ...