Decizia CCR nr. 27/2026Punctul 18

18. Reținând Decizia nr. 875 din 16 decembrie 2021, precitată, paragrafele 19 și 20, Curtea observă că o altă problemă de admisibilitate vizează în mod direct un aspect ce ține de natura controlului de constituționalitate (abstract/ concret), respectiv legătura cu soluționarea cauzei a textelor contestate, iar ultima, limitele de competență a Curții Constituționale. Art. 29 alin. (1) -(3) din Legea nr. 47/1992 constituie sediul materiei în privința condițiilor de admisibilitate ce țin de cadrul procesual în care se ridică excepția de neconstituționalitate (autoritatea în fața căreia este ridicată excepția, titularul dreptului de a o invoca ori legătura cu soluționarea cauzei), precum și de obiectul excepției în sens de trăsături distinctive și definitorii ale normei care poate fi supusă controlului (caracterul său de act de reglementare primară, de a fi în vigoare și de a nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională în precedent). În schimb, art. 61, art. 126 alin. (1) , art. 142 alin. (1) și art. 146 lit. d) din Constituție, precum și art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 constituie un cadru referențial cu privire la condițiile de admisibilitate ce țin de limitele de competență a instanței constituționale atunci când aceasta procedează la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea neputând să modifice sau să completeze textul criticat și nici să îl interpreteze sau să îl aplice în cauza a quo. ...