Decizia CCR nr. 769/2025Punctul 11

11. Se invocă jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, de exemplu, Decizia nr. LIV (54) din 4 iunie 2007, prin care instanța supremă a examinat recursul în interesul legii și a stabilit că persoanele alese în funcții de consilieri locali pot cumula pensia anticipată, respectiv pensia anticipată parțială cu indemnizația prevăzută de dispozițiile art. 34 din Legea nr. 393/2004, cu modificările și completările ulterioare, și prin care Înalta Curte de Casație și Justiție s-a referit la natura juridică a indemnizației de ședință la care au dreptul consilierii locali, în sensul că „nu poate avea altă semnificație decât aceea a unei remunerații ocazionale, nepermanentă, lipsită de importanța care să îi confere o valoare de natură a-i atribui consistența unei entități susceptibile de a fi luată în considerare drept componentă a unui cumul cu pensia anticipată sau cu pensia anticipata parțială“. De asemenea, prin Decizia nr. 53 din 3 iulie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a constatat că indemnizația de ședință obținută de un consilier local nu are natura juridică a unui venit salarial, constant și permanent, întrucât activitatea consilierului local nu reprezintă o activitate profesională sau asimilată acesteia, după cum nici indemnizația aferentă acestei calități nu poate fi asimilată cu un venit dintr-o astfel de activitate. Totodată, se invocă și jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 176 din 19 martie 2015, Decizia nr. 742 din 3 noiembrie 2015), jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (de exemplu, Hotărârea din 3 decembrie 1998, pronunțată în Cauza C-381/97, Belgocodex SA împotriva Statului belgian, paragraful 26) și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, Hotărârea din 21 februarie 2008, pronunțată în Cauza Driha împotriva României, și Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunțată în Cauza Marcks împotriva Belgiei). ...