Decizia ÎCCJ nr. 13/2021 (RIL)Punctul 8

8. Doamna procuror Antonia Constantin, rezumând orientările divergente ale practicii judiciare identificate prin sesizare, arată că opinia exprimată de procurorul general este că recursul în interesul legii de față este inadmisibil. Apreciind că sunt îndeplinite cerințele legale referitoare la calitatea titularului și la dovada existenței practicii neunitare, susține că nu este îndeplinită cerința existenței unei veritabile probleme de drept, apte a fi soluționate de Înalta Curte de Casație și Justiție în mecanismul de unificare a practicii reprezentat de recursul în interesul legii. Invocă considerentele de la paragrafele 75-79 din Decizia nr. 12 din 17 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 23 iunie 2020 (Decizia nr. 12 din 17 februarie 2020), prin care s-a reținut că dispozițiile art. 60 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 263/2010), nu au caracter lacunar, neclar, susceptibil de mai multe interpretări. Chiar dacă aceste considerente au fost reținute de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în analiza condiției dificultății problemei de drept, condițiile de admisibilitate a sesizării pot fi transpuse mutatis mutandis și în privința sesizării cu recurs în interesul legii. Dispozițiile art. 60 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 sunt clare și lipsite de echivoc în a permite cumulul reducerilor vârstei standard de pensionare prevăzute de art. 55 din Legea nr. 263/2010 doar cu reducerile prevăzute în alte acte normative, astfel încât o interpretare extensivă a normei în sensul solicitat de autorul sesizării excedează pronunțării unei decizii interpretative. ...