Decizia ÎCCJ nr. 13/2021 (RIL)Punctul IX

IX. Înalta Curte de Casație și Justiție 38. Examinând sesizarea cu recurs în interesul legii, raportul întocmit de judecătorii-raportori și dispozițiile legale ce se solicită a fi interpretate în mod unitar, reține următoarele: ... + Analiza condițiilor de admisibilitate a recursului în interesul legii 39. Verificând regularitatea sesizării, se constată că Înalta Curte de Casație și Justiție a fost legal sesizată de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov care, potrivit dispozițiilor art. 514 din Codul de procedură civilă, are legitimare procesuală pentru declanșarea acestui mecanism de unificare a practicii, în scopul interpretării și aplicării unitare a legii de către instanțele judecătorești. ... 40. Cu referire la cerințele de admisibilitate a recursului în interesul legii, art. 515 din Codul de procedură civilă stabilește astfel: „Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, care se anexează cererii.“ ... 41. Din cuprinsul normei anterior citate rezultă următoarele condiții care trebuie îndeplinite pentru ca recursul în interesul legii să fie admisibil: – sesizarea să aibă ca obiect o problemă de drept; ... – problema de drept să fi fost dezlegată diferit de instanțele judecătorești; ... – dovada soluționării diferite de instanțele judecătorești să se facă prin hotărâri judecătorești definitive; ... – hotărârile judecătorești definitive să fie anexate cererii. ... ... 42. În ceea ce privește obiectul recursului în interesul legii se apreciază că acesta se constituie într-o veritabilă problemă de drept, în sensul celor ce se vor clarifica în continuare (nevoie ce reiese din constatarea existenței unei neconcordanțe între dispozitivul hotărârii de colegiu prin care s-a decis formularea sesizării și motivele arătate în cuprinsul acesteia). ... 43. Astfel, deși în dispozitivul Hotărârii nr. 30 din 16 aprilie 2021 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Brașov problema de drept a fost indicată ca vizând „interpretarea sintagmei «alte acte normative» din cuprinsul art. 60 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, în sensul de a se stabili dacă aceasta are în vedere exclusiv dispoziții cuprinse în acte normative distincte de Legea nr. 263/2010 sau poate fi vorba și de un text de lege prin care se instituie o excepție de la regula cu caracter general, chiar dacă textul de lege este inclus într-un act normativ ce constituie dreptul comun în materie“, se constată că ea nu coincide cu cele explicitate în cuprinsul memoriului de sesizare cu prezentul recurs în interesul legii și care surprind în mod fidel și adecvat problema de drept reală. ... 44. Simpla explicitare a sintagmei menționate din cuprinsul art. 60 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, fără plasarea acesteia în contextul solicitării aplicării, într-o cauză determinată, atât a prevederilor art. 55, cât și a dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 263/2010, cu consecința unui posibil cumul al reducerii vârstei standard de pensionare prevăzute de aceste norme, nu ar avea ea însăși sau în mod singular aptitudinea de a clarifica problema de drept veritabilă generată în cauzele respective. ... 45. Mai mult decât atât, sintagma „alte acte normative“ din cuprinsul art. 60 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 constituie doar un argument ce trebuie evaluat în contextul raționamentului juridic ce trebuie realizat pentru stabilirea unei concluzii cu privire la problema cumulului reducerii vârstei standard de pensionare pentru persoanele cu handicap care au desfășurat activitate și în condițiile superioare de muncă, argument care ar putea conduce instanțele la concluzii divergente, pentru motivul că cele două beneficii (art. 55 și 58), în ceea ce privește persoanele cu handicap, sunt cuprinse în același act normativ, iar nu în Legea nr. 263/2010 și un alt act normativ, aspect care ar putea intra în contradicție cu cele prevăzute de art. 60 alin. (2) din legea de referință. ... 46. În schimb, în expozeul Hotărârii nr. 30 din 16 aprilie 2021 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Brașov se arată cu claritate că „problema de drept ce a creat divergență de practică judiciară vizează posibilitatea de a se cumula, în cazul persoanelor care beneficiază de încadrare într-un grad de handicap și au desfășurat și activitate încadrată într-o grupă superioară de muncă, reducerea vârstei standard de pensionare reglementată de art. 58 din Legea nr. 263/2010 și cea stabilită de art. 55 din același act normativ“, enunț care corespunde problemei de drept cu privire la care se pretinde că a fost soluționată în mod neunitar de către instanțele judecătorești, problemă de drept care va fi plasată în contextul interpretării și aplicării art. 60 alin. (2) din același act normativ. ... 47. O atare clarificare a obiectului prezentului recurs în interesul legii conduce la constatarea identității dintre problema de drept sesizată prin acest recurs în interesul legii și chestiunea de drept care a constituit obiectul cererii formulate de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, înregistrată în Dosarul nr. 2.672/1/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, finalizat prin pronunțarea Deciziei nr. 12 din 17 februarie 2020, în sensul respingerii sesizării, ca inadmisibilă. ... 48. Având în vedere aceste precizări, se apreciază că obiectul recursului în interesul legii vizează o problemă de drept veritabilă având vocația teoretică de a fi dezlegată în cadrul acestui mecanism de unificare, întrucât ea constă în interpretarea coroborată a unor norme legale și identificarea, prin aplicarea mecanismelor de interpretare a legii, a soluției în acord cu legea și principiile de drept. ... 49. Se constată însă că nu sunt îndeplinite celelalte condiții de ordin formal pentru admisibilitatea recursului în interesul legii. ... 50. Titularul sesizării a arătat în cuprinsul memoriului înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție că există practică neunitară a instanțelor judecătorești în problema de drept semnalată, atașând, pentru documentarea acestui aspect, două hotărâri judecătorești definitive, pronunțate de Curtea de Apel București și, respectiv, de Curtea de Apel Brașov, prin care aceasta a primit o dezlegare neuniformă. ... 51. Astfel, prin Decizia civilă nr. 2.131 din 13 iulie 2020 a Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. 38.736/3/2018, s-a negat posibilitatea cumulării beneficiului reducerii vârstei standard de pensionare prevăzute de art. 55 și 58 din Legea nr. 263/2010, concluzie stabilită, în principal, pe baza unei interpretări literale a normei de la art. 60 alin. (2) din Legea nr. 263/2010. ... 52. Prin Decizia civilă nr. 118/Ap din 9 februarie 2021 a Curții de Apel Brașov - Secția civilă s-a dat o dezlegare diferită aceleiași probleme de drept, instanța reținând că este posibil cumulul celor două beneficii reglementate de art. 55 și 58 din Legea nr. 263/2010 de către contestatarul pricinii respective, apelându-se nu numai la interpretarea gramaticală sau literală, ci și la celelalte metode de interpretare - interpretare logică, sistematică și teleologică. ... 53. Existența a doar două hotărâri judecătorești definitive prin care au fost pronunțate soluții divergente asupra problemei de drept supuse analizei în prezentul recurs în interesul legii constituie însă numai un posibil indiciu în direcția unei practici judiciare divergente, întrucât noțiunea de practică judiciară presupune că instanțele judecătorești au fost învestite cu soluționarea acelei probleme de drept într-un număr mai semnificativ de cauze, astfel încât devine posibilă identificarea unei orientări majoritare și a alteia minoritare sau a unei divergențe serioase între instanțele judecătorești în interpretarea și aplicarea legii. ... 54. De regulă, un număr relativ restrâns de hotărâri judecătorești în soluționarea neunitară a aceleiași probleme de drept se circumscrie, din perspectiva acestei condiții de admisibilitate, mecanismului alternativ de unificare a pronunțării unei hotărâri prealabile pentru a se da o dezlegare de principiu chestiunii de drept în discuție. ... 55. Totodată, în evaluarea acestei condiții vizând întinderea practicii judiciare, alături de celelalte condiții de admisibilitate a procedurii hotărârii prealabile, ar fi necesar să fie luată în considerare și vocația redusă în practică a aplicabilității concomitente a celor două norme - art. 55 și 58 din Legea nr. 263/2010 - având în vedere premisele de fapt obligatorii, anume ca asiguratul să fie o persoană cu handicap grav, accentuat sau mediu și, în același timp, să fi desfășurat activitate în grupele superioare de muncă, situații care, se presupune, sunt rare totuși în realitatea socială. ... 56. Procedând și la verificarea actelor Dosarului nr. 2.672/1/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în care sa pronunțat Decizia nr. 12 din 17 februarie 2020, de respingere, ca inadmisibilă, a sesizării pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile cu privire la o chestiune de drept identică, se constată că și în acel dosar au fost atașate ori doar s-a făcut referire la trei hotărâri judecătorești pronunțate pe aceeași chestiune de drept, anume: Decizia civilă nr. 662/AS din 7 decembrie 2016 a Curții de Apel Constanța - Secția I civilă, Sentința civilă nr. 1.048 din 22 februarie 2019 a Tribunalului București - Secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, aflată în apel pe rolul Curții de Apel București la momentul respectiv, dar soluționarea apelului a fost suspendată în temeiul art. 520 alin. (4) din Codul de procedură civilă, și Decizia civilă nr. 97 din 21 februarie 2019 a Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale. ... 57. Prin urmare, chiar reunind cele două hotărâri judecătorești atașate la memoriul de recurs în interesul legii cu cele două hotărâri judecătorești definitive din dosarul constituit pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, condiția cu privire la existența unei practici judiciare neunitare, în contextul acestei cerințe de admisibilitate a recursului în interesul legii, în continuare, nu poate fi reținută ca fiind îndeplinită. ... 58. În principiu, practica judiciară neunitară trebuie să fie mai consistentă în cazul recursului în interesul legii decât în mecanismul hotărârii prealabile, procedura din urmă justificându-și pe deplin utilitatea și eficiența în ipoteza unei practici judiciare incipiente sau în curs de formare. ... 59. Lipsa sau existența unei practici judiciare simbolice pentru declanșarea recursului în interesul legii a fost sancționată cu inadmisibilitatea sesizării într-o jurisprudență constantă a instanței supreme în cadrul acestui mecanism de unificare; în acest sens a se vedea deciziile Completului pentru soluționarea recursului în interesul Legii nr. 6 din 8 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 2 februarie 2015; nr. 11 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 13 iulie 2016, paragrafele 24 și 25; nr. 18 din 2 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 970 din 7 decembrie 2017, paragrafele 39-48; nr. 19 din 14 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.192 din 8 decembrie 2020, paragrafele 40-45; nr. 3 din 15 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 22 aprilie 2021, paragrafele 34, 35 și 43-49 etc. ... 60. Având în vedere neîntrunirea acestei cerințe de ordin procedural, în aplicarea prevederilor art. 515 din Codul de procedură civilă, recursul în interesul legii va fi respins ca inadmisibil, neimpunându-se analizarea pe fond a problemei de drept. ... 61. Nu este lipsită de importanță precizarea că nu s-ar putea concluziona în sensul neîndeplinirii rolului constituțional al Înaltei Curți de Casație și Justiție de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale, astfel cum stabilește art. 126 alin. (3) din Constituția României, republicată, chiar dacă sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea aceleiași chestiuni de drept a fost și ea respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 12 din 17 februarie 2020, soluție identică și în privința prezentului recurs în interesul legii, întrucât îndeplinirea acestui rol de către instanța supremă nu se poate realiza decât în condițiile legii, respectiv cu respectarea dispozițiilor imperative ale art. 515 din Codul de procedură civilă (în cazul recursului în interesul legii) sau a prevederilor arătate în considerentele deciziei pronunțate în mecanismul hotărârii prealabile. ... 62. În acest context, se apreciază că ar putea fi formulată o nouă sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu recurs în interesul legii, în măsura în care soluțiile definitive ce se vor pronunța de către instanțele judecătorești cu privire la această problemă de drept vor fi divergente și vor avea aptitudinea de a contura o veritabilă practică judiciară, la un nivel corespunzător pentru inițierea recursului în interesul legii, depășind stadiul unor soluții izolate, inconsistente numeric. ... 63. Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 515 din Codul de procedură civilă, prezentul recurs în interesul legii va fi respins ca inadmisibil. ... ...