Decizia CCR nr. 722/2025Punctul 19

19. Analizând dispozițiile art. 342 din Codul de procedură penală, referitoare la obiectul procedurii de cameră preliminară, Curtea, în jurisprudența sa, a stabilit că această funcție este atribuită judecătorului de cameră preliminară, care este un organ judiciar de sine stătător, distinct de instanța de judecată, potrivit art. 30 lit. d) din Codul de procedură penală, a cărui competență constă atât într-o verificare filtru a actelor procedurale efectuate până în această etapă a procesului penal, cât și în luarea unor măsuri după finalizarea urmăririi penale, fie prin soluții de netrimitere în judecată, fie prin soluții de trimitere în judecată, dar fără începerea judecății. Conform art. 54 din Codul de procedură penală, competența judecătorului de cameră preliminară privește verificarea legalității trimiterii în judecată dispuse de procuror, verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală, soluționarea plângerilor împotriva soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată și soluționarea altor situații expres prevăzute de lege (a se vedea Decizia nr. 307 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1161 din 1 decembrie 2020, paragraful 22). De asemenea, prin Decizia nr. 516 din 6 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 25 octombrie 2017, paragraful 21, analizând atribuțiile judecătorului de cameră preliminară, Curtea a reținut că aprecierea cu privire la caracterul complet al probelor necesare pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei excedează competenței judecătorului de cameră preliminară, astfel cum este aceasta circumscrisă în raport cu obiectul camerei preliminare. De vreme ce instituția procesuală a camerei preliminare nu aparține nici urmăririi penale, nici judecății, fiind echivalentă unei faze distincte a procesului penal, activitatea judecătorului de cameră preliminară nu privește fondul cauzei. Actul procesual exercitat de acesta nu antamează fondul și nu implică o pronunțare, în sens pozitiv sau negativ, asupra elementelor esențiale ale raportului de conflict - faptă, persoană și vinovăție. ...