Decizia CCR nr. 696/2025Punctul 13

13. În continuare, se arată că cele reținute de Curtea Constituțională în jurisprudența sa, prin Decizia nr. 153 din 14 martie 2019, paragrafele 32 și 33, cu privire la remedii pe care le-ar avea debitorul din faza executării silite, respectiv formularea contestației la executare sau la sancționarea executorului judecătoresc cu amendă, nu sunt aplicabile în situații precum cea în care debitorul nu știe despre existența dosarului execuțional timp de peste 4 ani sau în situația prevăzută de art. 846 alin. (9) din Codul de procedură civilă. Chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în legătură cu posibilitatea depunerii unei contestații la executare, a respins, din lipsă de exemple convingătoare, argumentele prezentate de Guvern cu privire la eficacitatea căii de atac prevăzute la art. 399 din vechiul Cod de procedură civilă în ceea ce privește plângerile împotriva refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini un act de executare silită. Debitorul din faza executării silite este discriminat față de pârâtul din faza judecății din procesul civil, deoarece în prima fază a procesului civil perimarea intervine în condiții mai ușoare, mai prompte, fiind astfel favorizat pârâtul. ...