Decizia CCR nr. 696/2025Punctul 31

31. Curtea a reținut că debitorul din faza executării silite nu mai poate pune în discuție, nici în fața executorului judecătoresc și nici în fața instanței de executare, temeinicia titlului executoriu. Astfel, potrivit art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă“. Este adevărat că, în mod perfect legitim, legiuitorul, în alin. (2) al aceluiași articol, a instituit o excepție în ceea ce privește executarea silită a titlurilor executorii care nu sunt hotărâri judecătorești. Astfel, potrivit acestui text, „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală pentru desființarea lui, inclusiv o acțiune de drept comun“. Chiar și în aceste condiții, însă, operațiunile pe care judecătorul instanței de executare le efectuează nu se confundă: în cadrul aceleiași etape, respectiv executarea silită, și, eventual, pe calea aceluiași act procedural, hotărârea de soluționare a contestației la executare, acesta poate îndeplini două operațiuni jurisdicționale distincte, respectiv examinarea fondului dreptului care face obiectul titlului executoriu și examinarea legalității derulării executării silite. ...