Decizia CCR nr. 263/2025Punctul 22

22. În Decizia nr. 129 din 25 februarie 2010, precitată, Curtea a reținut că, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional, legea procesuală fiscală prevede că debitorul are dreptul să atace acest titlu pe calea contestației, ocazie cu care poate invoca toate apărările de fond referitoare la existența, întinderea și valabilitatea creanței constatate prin respectivul titlu executoriu. Totuși, posibilitatea formulării contestației este condiționată de inexistența unor mijloace procedurale speciale prin care să se poată ataca titlul executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea. Dacă însă legea pune la dispoziția debitorului o cale de atac specială, acesta nu mai poate formula contestație la executare. O asemenea prevedere nu constituie o îngrădire a liberului acces la justiție, de vreme ce partea interesată poate folosi apărările de fond în calea de atac pe care o are la dispoziție. Adoptarea acestei măsuri nu face, în realitate, decât să dea expresie preocupării legiuitorului de a preveni abuzul de drept constând în invocarea acelorași apărări în două căi de atac diferite, în scopul tergiversării cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești. ...