Decizia CCR nr. 690/2025Punctul 24

24. Astfel, din interpretarea sistematică a normei juridice criticate, rezultă că sintagma „infracțiunile (...) se constată de către organele abilitate, precum și de către personalul prevăzut la art. 90“ din cuprinsul art. 106 din Legea nr. 107/1996 are în vedere constatarea, în sensul luării la cunoștință a comiterii faptelor incriminate prin dispozițiile art. 92-105 din Legea nr. 107/1996, de către persoanele sau autoritățile administrative care ajung să dețină informații referitoare la astfel de activități infracționale. Însă, potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală mai sus invocate, aceasta trebuie să fie urmată de sesizarea organelor de urmărire penală, singurele competente să încadreze respectivele fapte și să le califice drept infracțiuni, în funcție de circumstanțele și particularitățile fiecărei cauze. Prin urmare, cu toate că maniera de exprimare a dispozițiilor legale criticate este una generală, ceea ce constată organele abilitate și persoanele prevăzute la art. 90 din Legea nr. 107/2006 este probabilitatea comiterii unor fapte dintre cele reglementate în cuprinsul Legii nr. 107/2006 drept infracțiuni, și nu însăși săvârșirea infracțiunilor. Pentru acest motiv, autoritățile sau persoanele care constată comiterea faptelor nu realizează acte de urmărire penală în cauză, ci intră în posesia unor informații sau indicii referitoare la săvârșirea unor fapte ce constituie infracțiuni, pe care le consemnează în procese-verbale sau în alte categorii de acte pe care le emit potrivit atribuțiilor legale. Acest aspect rezultă din obligația prevăzută în sarcina acestora de a sesiza organele de urmărire penală („organul local de cercetare penală“ - în exprimarea legii) în vederea realizării urmăririi penale. ...