Directiva (UE) 2019/1937 (avertizori de integritate)Articolul 11 — Obligația de a institui canale externe de raportare și de a întreprinde acțiuni subsecvente raportărilor

(1) Statele membre desemnează autoritățile competente pentru a primi raportări, pentru a oferi feedback și pentru a întreprinde acțiuni subsecvente raportărilor și le furnizează acestora resurse adecvate. (2) Statele membre se asigură că autoritățile competente: (a) instituie canale externe de raportare independente și autonome pentru primirea și tratarea informațiilor referitoare la încălcări; (b) confirmă primirea respectivă fără întârziere, și în orice caz în termen de șapte zile de la primirea raportării, cu excepția cazului în care persoana care efectuează raportarea a solicitat în mod explicit altfel sau în care autoritatea competentă consideră, în mod rezonabil, că o confirmare a primirii raportării ar periclita protecția identității persoanei care efectuează raportarea; (c) întreprinde cu diligență acțiuni subsecvente raportărilor; (d) oferă feedback persoanei care efectuează raportarea, într-un interval de timp rezonabil care să nu depășească trei luni sau, în cazuri justificate corespunzător, șase luni; (e) comunică persoanei care efectuează raportarea rezultatul final al investigațiilor determinate de raportare, în conformitate cu procedurile prevăzute de dreptul intern; (f) transmit în timp util informațiile conținute în raportare către instituțiile, organele, oficiile sau agențiile competente ale Uniunii, după caz, în vederea unor investigații aprofundate, dacă se prevede astfel în dreptul Uniunii sau în dreptul intern. (3) Statele membre pot dispune ca autoritățile competente, după ce au examinat în mod corespunzător chestiunea, să poată decide că o încălcare raportată este în mod clar minoră și nu necesită acțiuni subsecvente suplimentare în temeiul prezentei directive, alta decât închiderea procedurii. Acest lucru nu aduce atingere altor obligații sau altor proceduri aplicabile de remediere a încălcării raportate, nici protecției acordate de prezenta directivă în ceea ce privește raportarea internă sau externă. Într-un astfel de caz, autoritățile competente notifică persoanei care efectuează raportarea decizia lor și motivele acesteia. (4) Statele membre pot dispune ca autoritățile competente să poată decide să închidă procedurile în legătură cu raportările repetitive care nu conțin nicio informație semnificativă nouă referitoare la încălcări în comparație cu o raportare anterioară cu privire la care procedurile relevante au fost încheiate, cu excepția cazului în care noi circumstanțe de drept sau de fapt justifică o acțiune subsecventă diferită. În acest caz, autoritățile competente notifică persoanei care efectuează raportarea decizia lor și motivele acesteia. (5) Statele membre pot dispune ca, în cazul unui aflux ridicat de raportări, autoritățile competente să poată trata cu prioritate raportările privind încălcări grave sau încălcări ale dispozițiilor esențiale care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, fără a aduce atingere intervalului de timp prevăzut la alineatul (2) litera (d). (6) Statele membre se asigură că orice autoritate care a primit o raportare, dar care nu are competența de a remedia încălcarea raportată, transmite raportarea autorității competente, într-un termen rezonabil, în mod securizat, și că persoana care efectuează raportarea este informată fără întârziere cu privire la o astfel de transmitere.