Directiva (UE) 2019/1937 (avertizori de integritate)Articolul 8 — Obligația de a institui canale interne de raportare

(1) Statele membre se asigură că entitățile juridice din sectorul privat și din sectorul public instituie canale și proceduri pentru raportarea internă și pentru întreprinderea unor acțiuni subsecvente, în urma consultării partenerilor sociali și de comun acord cu aceștia, în cazul în care se prevede astfel în dreptul intern. (2) Canalele și procedurile menționate la alineatul (1) trebuie să permită lucrătorilor entității respective să efectueze raportări privind informații referitoare la încălcări. Acestea pot permite altor persoane, menționate la articolul 4 alineatul (1) literele (b), (c) și (d) și la articolul 4 alineatul (2), care sunt în contact cu entitatea respectivă în contextul activităților lor profesionale, să efectueze, de asemenea, raportări privind informații referitoare la încălcări. (3) Alineatul (1) se aplică entităților juridice din sectorul privat care au cel puțin 50 de lucrători. (4) Pragul prevăzut la alineatul (3) nu se aplică entităților care se încadrează în domeniul de aplicare al actelor Uniunii menționate în partea I.B și în partea II din anexă. (5) Canalele de raportare pot fi gestionate intern de către o persoană sau un departament desemnat în acest scop sau pot fi furnizate extern de către o parte terță. Garanțiile și cerințele menționate la articolul 9 alineatul (1) se aplică, de asemenea, părților terțe desemnate care gestionează canalul de raportare pentru o entitate juridică din sectorul privat. (6) Entitățile juridice din sectorul privat care au între 50 și 249 de lucrători pot partaja resurse în ceea ce privește primirea raportărilor informațiilor referitoare la încălcări și orice investigație de realizat. Acest lucru nu aduce atingere obligațiilor impuse unor astfel de entități prin prezenta directivă de a păstra confidențialitatea, de a oferi feedback și de a remedia încălcarea raportată. (7) În urma unei evaluări adecvate a riscurilor, ținând seama de natura activităților entităților și de nivelul de risc astfel rezultat, în special la adresa mediului și a sănătății publice, statele membre pot impune entităților juridice din sectorul privat cu mai puțin de 50 de lucrători să instituie canale și proceduri interne de raportare în conformitate cu capitolul II. (8) Statele membre notifică Comisiei orice decizie pe care o iau pentru a impune entităților juridice din sectorul privat să instituie canale interne de raportare în temeiul alineatului (7). Notificarea respectivă include motivele deciziei și criteriile utilizate în evaluarea riscurilor menționate la alineatul (7). Comisia comunică respectiva decizie celorlalte state membre. (9) Alineatul (1) se aplică tuturor entităților juridice din sectorul public, inclusiv entităților deținute sau controlate de astfel de entități. Statele membre pot excepta de la obligația menționată la alineatul (1) municipalitățile cu mai puțin de 10 000 de locuitori sau cu mai puțin de 50 de lucrători ori alte entități menționate în primul paragraf din prezentul alineat cu mai puțin de 50 de lucrători. Statele membre pot prevedea posibilitatea partajării canalelor interne de raportare între municipalități sau a gestionării de către autorități municipale comune în conformitate cu dreptul intern, cu condiția ca aceste canale interne de raportare partajate să fie distincte și autonome în raport cu canalele externe de raportare relevante.