Decizia ÎCCJ nr. 50/2021 (HP)Punctul VI

VI. Jurisprudența instanțelor naționale în materie A. Înalta Curte de Casație și Justiție 27. În urma consultării evidențelor întocmite la nivelul instanței supreme, în jurisprudența Completului pentru soluționarea recursului în interesul legii și a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu au fost identificate decizii relevante cu privire la problema de drept pusă în discuție prin sesizarea analizată. ... ... B. Jurisprudența celorlalte instanțe din țară 28. Următoarele instanțe au comunicat faptul că nu a fost identificată practică judiciară în raza lor teritorială de competență: Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Ploiești, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Târgu Mureș, Curtea de Apel Timișoara. ... 29. Curtea de Apel Cluj a comunicat faptul că, pe rolul Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, au fost identificate trei dosare cu obiect similar celui în care a fost formulată prezenta sesizare, în care au fost pronunțate soluții nedefinitive, prin care a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta societate civilă profesională de avocați, ca fiind introdusă de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință. Dosarele menționate sunt următoarele: Dosarul nr. 2.803/117/2020, în care a fost pronunțată Sentința civilă nr. 2.638 din 2 decembrie 2020; Dosarul nr. 2.646/117/2020, în care a fost pronunțată Sentința civilă nr. 2.637 din 2 decembrie 2020; Dosarul nr. 2.390/117/2020, în care a fost pronunțată Sentința civilă nr. 2.452 din 13 noiembrie 2020. ... 30. În considerentele sentințelor menționate la pct. 29 au fost reținute, în esență, următoarele argumente: (i) Din perspectiva excepției lipsei capacității procesuale de folosință se impune a se verifica în ce măsură o societate civilă profesională de avocați reprezintă o persoană în sensul art. 6 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 pentru a fi subiect activ al drepturilor garantate prin recunoașterea liberului acces la informațiile de interes public și, mai mult, dacă și în ce condiții aceasta poate sesiza instanța judecătorească pentru a obține protecția unui astfel de drept. (ii) Sub acest aspect, potrivit art. 5 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, societatea civilă profesională reprezintă doar o formă de exercitare a profesiei de avocat, respectiv o formulă în cadrul căreia doi sau mai mulți avocați definitivi își exercită profesia, singura limitare fiind aceea că avocații care profesează în cadrul ei nu pot acorda asistență juridică persoanelor cu interese contrare. Spre deosebire de această formă de organizare a activității, art. 6 din Legea nr. 51/1995 reglementează societatea profesională cu răspundere limitată, aceasta fiind o societate cu personalitate juridică, titulară a unui patrimoniu propriu și ale cărei obligații sunt garantate cu patrimoniul propriu. Față de aceste aspecte, reclamanta nu reprezintă un subiect de drept, respectiv o persoană juridică în sensul art. 187 din Codul civil, text conform căruia „Orice persoană juridică trebuie să aibă o organizare de sine stătătoare și un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit și moral, în acord cu interesul general“. În aceste condiții, societatea civilă profesională de avocați reprezintă o societate simplă, reglementată însă prin legea specială de organizare, respectiv art. 196 din Statutul profesiei de avocat. (iii) Rezultă că societatea civilă profesională de avocați este lipsită de capacitate civilă de folosință generală, neavând prin lege aptitudinea de a fi subiect de drept civil decât în cazul expres reglementat de legiuitor, respectiv doar pentru litigiile născute din desfășurarea activității profesionale, or acestea, conform voinței exprese a legiuitorului, sunt circumscrise raportului juridic civil dintre client și societate, având ca obiect serviciile profesionale care reprezintă însuși scopul constituirii asociației. (iv) Așadar, chiar dacă reclamantei nu îi sunt incidente prevederile art. 206 alin. (2) din Codul civil - conform cărora „Persoanele juridice fără scop lucrativ pot avea doar acele drepturi și obligații civile care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau statut“, principiul specialității de folosință este atras de conținutul limitat al capacității recunoscute reclamantei prin legea specială de organizare. Altfel spus, deși reclamanta nu este lipsită în mod absolut de capacitate de folosință - definită a reprezenta aptitudinea generală și abstractă a unei persoane de a avea drepturi și obligații, aceasta are o capacitate limitată ex lege la anumite litigii, strict legate de desfășurarea activității inerente. Or, solicitarea unor informații de interes public de la diferite autorități și instituții ale statului excedează limitelor legale ale acestei capacități, întrucât nu vizează un raport juridic civil în care să poată fi angrenată asocierea, conform art. 196 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, și nici nu derivă din desfășurarea sau organizarea activității profesionale. (v) Sub acest aspect, doctrina de specialitate a învederat în mod constant faptul că, în esență, conținutul capacității de folosință a persoanei juridice sau a formelor asociative este determinat de scopul - obiectul de activitate pentru care a fost înființată, aspect la care face referire și art. 196 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat. Astfel, doctrina învederează că, după cum scopul nu este același la fiecare persoană juridică sau formă asociativă, rezultă că nici capacitatea de folosință nu este aceeași pentru toate persoanele juridice, ci diferă după specialitatea fiecăruia, capacitatea fiind astfel subsumată acelor drepturi și obligații care servesc realizării scopului pentru care persoana juridică sau forma asociativă a fost creată. (vi) Or, conform textului de lege indicat, societatea civilă profesională se constituie în vederea desfășurării activității profesionale, noțiune reglementată la capitolul III din Statutul profesiei de avocat - art. 89 și următoarele, constând în consultații și cereri cu caracter juridic, asistarea și reprezentarea clienților, activitatea de curator special, atestarea identității părților, a conținutului și a datei actelor prezentate spre autentificare, activități fiduciare, activități de stabilire temporară a sediului unor societăți comerciale și înregistrarea acestora, în numele și pe seama clientului, a părților de interes, a părților sociale sau a acțiunilor societăților astfel înregistrate etc. Se observă însă că toate aceste activități au ca premisă existența unui client în favoarea căruia se prestează diversele servicii profesionale pe care tot legiuitorul le enumeră limitativ și care stabilesc obiectul, dar și limitele capacității civile de folosință a reclamantei, la fel cum legiuitorul recunoaște drepturi și stabilește obligații în sarcina avocatului, iar nu prin raportare la societatea civilă profesională, care nu reprezintă decât o formă de organizare a activității, fără a fi titulara unor drepturi și obligații personale, în afara celor născute din desfășurarea activității profesionale. (vii) În cauza dedusă judecății, reclamanta societate civilă profesională de avocați acționează în calitate de reclamantă, cu depășirea limitelor capacității sale de folosință, câtă vreme litigiul nu decurge din desfășurarea activității profesionale, raportul juridic civil nefiind născut între client și societatea civilă profesională, după cum prevede legea. Pentru aceste motive, reclamantei nu i se poate recunoaște calitatea de persoană vătămată în sensul art. 6 din Legea nr. 544/2001, câtă vreme informațiile solicitate nu au legătură cu desfășurarea activității profesionale. (viii) Lipsa capacității de folosință a reclamantei se transpune în plan procesual, în condițiile art. 56 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă, conform căruia „poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile“, iar „lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului“. ... 31. De asemenea, Curtea de Apel Cluj a comunicat următoarele hotărâri judecătorești definitive pronunțate în litigii similare, în cadrul cărora însă nu s-a ridicat problema capacității procesuale de folosință a reclamantei societate civilă profesională de avocați în cazul cererilor întemeiate pe dispozițiile art. 6 din Legea nr. 544/2001: (i) Decizia nr. 3.333 din 11 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 7.157/117/2007, prin care a fost respins recursul declarat împotriva Sentinței nr. 317 din 1 februarie 2018, pronunțată de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta societate civilă profesională de avocați și a fost obligat pârâtul consiliul județean să furnizeze reclamantei informațiile de interes public solicitate în temeiul Legii nr. 544/2001; (ii) Decizia nr. 72 din 25 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 2.154/117/2020, prin care a fost respins recursul declarat împotriva Sentinței nr. 1.731 din 22 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta societate civilă profesională de avocați și a fost obligată pârâta direcția de sănătate publică județeană să comunice reclamantei informațiile de interes public solicitate în temeiul Legii nr. 544/2001. ... ... C. Puncte de vedere exprimate de instanțe 32. Într-o opinie, nesusținută de practica judiciară, dar însușită majoritar de Curtea de Apel Bacău și instanțele arondate acesteia, tribunalele București, Galați, Giurgiu, Ialomița, Ilfov, Suceava, se consideră că societatea civilă profesională de avocați se circumscrie noțiunii de „persoană“ în sensul art. 6 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 și are dreptul de a solicita și de a obține de la autoritățile și instituțiile publice, în condițiile legii, informațiile de interes public. Opinia este susținută de argumente similare celor expuse la pct. 11, precum și de următoarele considerente: (i) art. 6 din Legea nr. 544/2011 se referă și la societățile civile simple menționate la art. 1.892 din Codul civil, care sunt organizate potrivit legii și justifică un interes legitim în solicitarea informațiilor publice; (ii) în acest sens, dispozițiile art. 6 din Legea nr. 544/2001 se coroborează cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) și lit. s) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la noțiunile de „persoană vătămată“ și „organisme sociale interesate“; (iii) nu prezintă relevanță principiul specializării capacității de folosință pentru partea care solicită comunicarea informațiilor publice, având în vedere că art. 1 din Legea nr. 544/2001 consacră accesul liber și neîngrădit al persoanei la orice informații de interes public, legiuitorul statuând că accesul liber și neîngrădit la informațiile de interes public constituie unul dintre principiile fundamentale ale relațiilor dintre persoane și autoritățile publice, în conformitate cu prevederile Constituției și documentelor internaționale ratificate de Parlamentul României; (iv) o interpretare restrânsă a noțiunii de persoană din cadrul Legii nr. 544/2001 ar fi de natură a prejudicia și a limita în mod nepermis accesul la informațiile de interes public unor categorii de entități care, deși nu posedă personalitate juridică potrivit legii, totuși funcționează în mod legal și justifică un interes serios, determinat și personal în solicitarea respectivei informații. ... 33. Într-o altă opinie, împărtășită de judecătorii specializați în materia contenciosului administrativ de la Tribunalul Hunedoara, se susține că noțiunea de „persoane“ utilizată în cuprinsul art. 6 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 nu se referă și la societățile civile simple menționate la art. 1.892 din Codul civil, respectiv la societatea civilă profesională de avocați, reglementată de dispozițiile legii speciale - Legea nr. 51/1995 - care nu are personalitate juridică, motiv pentru care nu este un subiect de drept distinct. ... 34. Într-o ultimă opinie, susținută de Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Galați, se consideră că noțiunea de „persoane“ utilizată în cuprinsul art. 6 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 include și societățile civile simple, cu respectarea principiului specializării capacității de folosință pentru partea care solicită comunicarea informațiilor publice. ... ... ...