Decizia CCR nr. 649/2025Punctul 19

19. În acest context, Curtea reține că autoarea excepției de neconstituționalitate deduce pretinsa neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Codul fiscal, în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituție (în componenta privind calitatea legii), și prin prisma modului de interpretare și aplicare a acestora de către organele fiscale sau instanțele judecătorești în spețe concrete. Or, în ceea ce privește interpretarea și aplicarea legii, cu referire la conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Or, în ipoteza în care ar subzista o greșită interpretare și aplicare a legii, aceasta poate fi remediată prin recurgerea la controlul judiciar. Dreptul, ca operă a legiuitorului, nu poate fi exhaustiv, însă, pe baza principiilor aplicabile sistemului de drept, acesta lasă posibilitatea persoanelor îndrituite într-un anumit domeniu să interpreteze legea și îi recunoaște judecătorului competența de a tranșa ceea ce a scăpat atenției legiuitorului, printr-o interpretare judiciară, cauzală a normei. Sensul legii nu este dat pentru totdeauna în momentul creării ei, ci trebuie să se admită că adaptarea conținutului legii se face pe cale de interpretare - ca etapă a aplicării normei juridice în cazul concret. Interpretarea autentică, legală poate constitui o premisă a bunei aplicări a normei juridice, prin faptul că dă o explicație corectă înțelesului, scopului și finalității acesteia, însă legiuitorul nu poate și nu trebuie să prevadă totul. În concret, orice normă juridică ce urmează să fie aplicată pentru rezolvarea unui caz concret urmează să fie interpretată de subiecții de drept dintr-o anumită materie, precum și de instanțele judecătorești (interpretare judiciară și cazuală) pentru a emite un act de aplicare legal (în acest sens, a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 158 din 21 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883 din 2 septembrie 2024, paragraful 24). Astfel, aplicarea și interpretarea legii sunt chestiuni ce țin de resortul instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, așa cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție (Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, precitată), acestea fiind cele care pot determina dacă tranzacțiile efectuate au sau nu un scop economic și dacă neluarea în considerare a unor tranzacții sau recalificarea acestora a fost realizată în mod corespunzător. ...