Decizia CCR nr. 660/2025Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul domnului consilier juridic, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, arătând, în esență, că dispozițiile de lege criticate creează disproporționalitate între drepturile persoanelor angajate în temeiul Codului muncii și drepturile angajaților care dețin calitatea de funcționar public, potrivit Codului administrativ. Astfel, actul administrativ prin care se constată încetarea raporturilor de muncă în cazul unui funcționar public este lovit de nulitatea absolută, constatată de instanță, în situația lipsei mențiunilor privind instanța în fața căreia poate fi atacat actul administrativ respectiv și termenul în care se poate contesta acest act. Fiind un act administrativ cu caracter individual, sunt incidente dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 care stabilesc instanța competentă și termenul în care poate fi atacat acest act administrativ. Însă, potrivit dispozițiilor Codului muncii, în cazul unei decizii privind încetarea raporturilor de muncă, instanța judecătorească este abilitată să dispună anularea acestei decizii, nicidecum să constate nulitatea acesteia. Drept urmare, se creează un privilegiu pentru persoanele angajate în calitate de funcționari publici față de cele angajate în temeiul Codului muncii, ceea ce contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție. ...