Decizia CCR nr. 650/2025Punctul 13

13. Față de acest context legislativ, autoarea excepției de neconstituționalitate apreciază că textul criticat nu conține toate elementele necesare pentru a avea reprezentarea condițiilor în care acesta se poate aplica (părțile și întinderea obiectului cauzei și motivele reținute în plângere pentru rejudecare), astfel că instanța judecătorească ar putea abuza de aplicarea dispozițiilor criticate, aspect ce ar duce la încălcarea normelor Codului de procedură civilă în ceea ce privește dreptul de dispoziție al părților și soluționarea cauzei, obligația instanței judecătorești de a se pronunța asupra tuturor cererilor deduse judecății, neputând acorda mai mult sau altceva decât ce s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel. Or, interpretarea art. 34 alin. (4) din Legea nr. 101/2016 este aceea că, indiferent de autorul plângerii și de obiectul acesteia, în cazul în care plângerea împotriva deciziei Consiliului este întemeiată, instanța de recurs este obligată la reținerea cauzei spre judecare pe fond, cu analizarea tuturor motivelor de contestație ce nu au făcut obiectul analizei Consiliului, aspect ce ar contraveni principiului securității juridice, în componenta privind accesibilitatea și previzibilitatea legii și neretroactivitatea, fiind de natură să conducă și la încălcarea dreptului la apărare și la îngrădirea dreptului la un proces echitabil. ...