Decizia CCR nr. 650/2025Punctul 14

14. Curtea observă că art. 34 alin. (4) din Legea nr. 101/2016 este urmarea firească a celor statuate la art. 29 din aceeași lege, care prevede că deciziile Consiliului privind soluționarea contestației pot fi atacate de către autoritatea contractantă și/sau de către orice persoană vătămată de măsurile dispuse de Consiliu cu plângere la instanța de judecată competentă, atât pentru motive de nelegalitate, cât și pentru motive de netemeinicie (a se vedea pentru identitate de rațiune și Decizia nr. 190 din 18 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 754 din 3 august 2021, paragraful 34). Aceste norme dau efectivitate dispozițiilor art. 21 alin. (4) din Constituție cu privire la jurisdicțiile speciale administrative care sunt facultative și gratuite, cu privire la care Curtea Constituțională a statuat, de principiu, că instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicționale nu contravine dispozițiilor constituționale atât timp cât decizia organului administrativ de jurisdicție poate fi atacată în fața unei instanțe judecătorești, iar existența unor organe administrative de jurisdicție nu poate să ducă la înlăturarea intervenției instanțelor judecătorești în condițiile legii, și, pe lângă această exigență, jurisdicțiile speciale administrative trebuie să fie facultative și gratuite (spre exemplu, Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 19 martie 2015, paragrafele 30 și 31, și Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). ...