Decizia CCR nr. 573/2025Punctul 16

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autoarele acesteia, societăți de transport local, județean și interjudețean, susțin că textele criticate sunt lipsite de claritate și previzibilitate. Față de aceste critici, în jurisprudența sa, Curtea a statuat constant că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia Curții Constituționale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). În cauză, reglementarea criticată stabilește în mod previzibil dreptul elevilor la decontarea transportului și obligația operatorilor de transport de a emite abonamente, fiind completată de hotărârile Guvernului privind metodologia și tariful maxim. Prin urmare, din această perspectivă nu se poate reține o încălcare a art. 1 alin. (5) din Constituție. ...