Decizia ÎCCJ nr. 69/2020 (HP)Punctul II

II. Expunerea succintă a cauzei La data de 6 august 2020, învestit fiind cu soluționarea contestației formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila împotriva Sentinței penale nr. 582 din data de 28.04.2020 a Judecătoriei Brăila, privind pe condamnatul A., Tribunalul Brăila - Secția penală a admis cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform art. 475 și 476 din Codul de procedură penală, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept referitoare la mecanismul de contopire a pedepselor, astfel cum a fost menționată în precedent. Pe fondul cauzei, prin Decizia penală nr. 203 din data de 6 august 2020, Tribunalul Brăila - Secția penală a dispus, în baza art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, respingerea ca nefondată a contestației formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila împotriva Sentinței penale nr. 582 din data de 28.04.2020 a Judecătoriei Brăila, reținând următoarele: 1. Prin Sentința penală nr. 2.129 din 8.11.2017, pronunțată de Judecătoria Galați în Dosarul penal nr. 17.688/233/2017, definitivă prin Decizia penală nr. 16 din 18.01.2018 a Tribunalului Galați, intimatului i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă principală de 3 ani, 6 luni și 20 de zile de închisoare pentru comiterea unui număr de 6 infracțiuni, la datele de 20/21.07.2015 și respectiv 31.05/01.06.2015. Prin această sentință au fost contopite pedepsele principale aplicate anterior intimatului prin alte două sentințe penale, ca urmare a existenței concursului de infracțiuni raportat la faptele pentru care intimatul fusese condamnat. Cele două hotărâri judecătorești contopite sunt Sentința penală nr. 292 din 18.02.2016 a Judecătoriei Galați, definitivă prin neapelare la data de 5.04.2016, și Sentința penală nr. 260 din 21.09.2016 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin Decizia penală nr. 1.450 din 12.12.2016 a Curții de Apel Ploiești. Conform datelor care rezultă din fișa de cazier judiciar, intimatul s-a liberat în termen din executarea acestei pedepse principale, la data de 26.09.2018. ... 2. Prin Sentința penală nr. 1.698 din 8.11.2019 pronunțată de Judecătoria Brăila în Dosarul penal nr. 5.055/196/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 1.444/A din 20.12.2019 pronunțată de Curtea de Apel Galați, intimatul a fost condamnat la pedeapsa principală rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, actele materiale fiind comise în perioada 17/18-28/29.10.2018, după executarea în termen a pedepsei anterioare și liberarea sa la data de 26.09.2018. ... 3. Prin Sentința penală nr. 1.829 din 22.11.2019 pronunțată de Judecătoria Bacău în Dosarul penal nr. 5.758/180/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 194 din 13.02.2020 a Curții de Apel Bacău, intimatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni și o zi închisoare pentru comiterea, la data de 12.04.2015, a infracțiunii de distrugere, faptă prevăzută de art. 253 alin. (1) din Codul penal. Tribunalul a reținut că infracțiunea comisă la data de 12.04.2015 (pct. 3 din enumerare) este concurentă cu cele pentru care intimatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 2.129 din 8.11.2017 a Judecătoriei Galați (pct. 1 din enumerare). Pe de altă parte, infracțiunile comise în perioada 17/18-28/ 29.10.2018 (pct. 2 din enumerare) sunt în stare de recidivă postexecutorie față de infracțiunile comise în datele de 20/21.07.2015 și respectiv 31.05/01.06.2015 (pct. 1 din enumerare), dar și față de cea comisă la 12.04.2015 (pct. 3 din enumerare). Potrivit dispozițiilor art. 79 alin. (2) din Codul penal, dacă sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect agravarea răspunderii penale, pedeapsa se stabilește prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la circumstanțe agravante, infracțiune continuată, concurs sau recidivă. S-a constatat că textul legal anterior menționat prevede în mod clar și fără dubii aplicarea prioritară dispozițiilor referitoare la circumstanțele agravante, urmate de aplicarea celor referitoare la infracțiunea continuată. În schimb, acest text legal menționează că ultimele dispoziții aplicabile sunt cele referitoare la concurs sau recidivă, dar fără a menționa care dintre acestea se aplică mai întâi, respectiv dacă se aplică mai întâi normele legale de la concursul de infracțiuni sau dispozițiile legale de la recidivă. În situația de față, intimatul a executat integral pedeapsa aplicată pentru infracțiunile concurente comise la datele de 20/21.07.2015 și respectiv 31.05/1.06.2015 - pedeapsa de 3 ani, 6 luni și 20 de zile de închisoare (pct. 1 din enumerarea anterioară) și se afla deja în executarea unei pedepse distincte, de 2 ani și 6 luni închisoare pentru fapte comise ulterior (17/18-28/ 29.10.2018), fără nicio legătură cu prima condamnare - pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare (pct. 2 din enumerare), când a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni și o zi de închisoare pentru o faptă anterioară, comisă la data de 12.04.2015 (pct. 3 din enumerare). Instanța de fond, pe fondul normei legale neclare de la art. 79 alin. (2) din Codul penal, teza finală, care nu instituie întâietatea de aplicare dintre normele referitoare la concurs de infracțiuni sau recidivă, a procedat la contopirea ultimei pedepse de 2 luni și o zi de închisoare cu cea de 2 ani și 6 luni de închisoare, apreciind că regulile referitoare la recidivă sunt aplicabile în mod preferabil față de cele de la concursul de infracțiuni, dispunând executarea efectivă a pedepsei rezultante. Instanța de fond nu a procedat la descontopirea pedepsei rezultante de 3 ani, 6 luni și 20 de zile de închisoare, repunerea pedepselor componente în individualitatea lor și contopirea acestora cu pedeapsa de 2 luni și o zi de închisoare, ulterior aplicată pentru o faptă concurentă cu cele pentru care a fost aplicată condamnarea inițială, aspect solicitat de contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila. Tribunalul a apreciat că, în condițiile în care norma legală de la art. 79 alin. (2) din Codul penal este una neclară, instanța de fond a procedat în mod corect, soluția fiind legală întrucât nu a fost încălcată nicio o normă legală în vigoare. Pe de altă parte, soluția adoptată apare ca una preferabilă, cât timp pedeapsa de 3 ani, 6 luni și 20 de zile de închisoare este deja executată, impunându-se contopirea pedepselor în curs de executare. Pentru aceste motive, contestația a fost respinsă, ca nefondată. Procedând la examenul de admisibilitate a sesizării instanței supreme, Tribunalul Brăila - Secția penală a apreciat că o atare sesizare este admisibilă, având în vedere că este învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii asupra acesteia, iar lămurirea chestiunii de drept supuse dezbaterii este hotărâtoare asupra soluției pe fond a cauzei, operațiunea de contopire fiind esența sesizării instanței de fond. Pe fondul solicitării, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 79 alin. (2) din Codul penal, dacă sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect agravarea răspunderii penale, pedeapsa se stabilește prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la circumstanțe agravante, infracțiune continuată, concurs sau recidivă. Textul legal în discuție, anterior menționat, prevede în mod clar și fără dubii aplicarea prioritară a dispozițiilor referitoare la circumstanțele agravante, urmate de aplicarea celor referitoare la infracțiunea continuată. În schimb, acest text legal menționează că ultimele dispoziții aplicabile sunt cele referitoare la concurs sau recidivă, dar fără a se preciza care dintre acestea se aplică mai întâi, respectiv dacă se aplică mai întâi normele legale de la concursul de infracțiuni sau dispozițiile legale de la recidivă. S-a reținut că această normă legală este neclară, întrucât lasă loc unui arbitrar nepermis, caz în care apare necesară intervenția instanței supreme pentru a trasa o modalitate clară de interpretare a unei astfel de situații, cum este cea de față, în care infracțiunea de distrugere pentru care intimatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 luni („sentința 3“) se află atât în stare de concurs cu pedepsele aplicate printr-o sentință ce constituie primul termen al recidivei postexecutorii („sentința 1“), dar, în același timp, intimatul se află deja în executarea unei pedepse privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească ce constituie al doilea termen al recidivei postexecutorii („sentința 2“). Opiniile exprimate de reprezentantul Ministerului Public și de contestator au fost în sensul că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție este admisibilă. ... ...