Decizia CCR nr. 564/2025Punctul 45

45. Referitor la criticile de neconstituționalitate ale prevederilor legii, în raport cu art. 69, coroborat cu art. 61 din Constituție, precizează că mandatul parlamentarilor trebuie analizat din punct de vedere politic și juridic. Din punct de vedere politic, mandatul parlamentar este o convenție între alegători și cei care aspiră la dobândirea lui, având la bază o platformă electorală, iar din perspectivă juridică, mandatul reprezintă o demnitate publică cu care titularul său este învestit prin alegeri, al cărei conținut este predeterminat prin lege. Mandatul parlamentar este o categorie a dreptului public, deoarece Constituția este cea care îi stabilește conținutul, îi determină consecințele și limitele. Parlamentarul este independent în exercitarea mandatului său și se supune Constituției și legilor, fiind ținut să exercite acele drepturi și să își asume acele obligații care, potrivit conștiinței sale, slujesc binelui comun. Astfel, deputații și senatorii ar trebui să fie independenți față de partidele pe listele cărora au candidat, precum și față de alegători sau alte părți ale societății civile. Invocând aspecte din jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu, deciziile nr. 633 din 12 octombrie 2018, nr. 32 din 23 ianuarie 2018 sau nr. 536 din 6 iulie 2016, Guvernul consideră că soluția legislativă contestată urmărește și evitarea conflictului de interese, fără a știrbi mandatul reprezentativ al parlamentarilor, care sunt liberi să acționeze potrivit independenței lor parlamentare, fiind însă supuși unei măsuri care prezintă un caracter administrativ, instituite în vederea creșterii transparenței procesului legislativ. ...