Decizia ÎCCJ nr. 23/2020 (RIL)Punctul 3

3. Punctul de vedere al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție În cuprinsul sesizării s-a susținut că soluția legală în materie este ilustrată de cea de a doua orientare jurisprudențială. Astfel, s-a arătat că principiul controlului ierarhic este o garanție a respectării, de către procurori, în activitatea lor, a celorlalte principii enunțate la art. 132 din Constituția României, și anume a principiului legalității și al imparțialității. În acest sens s-a susținut că, organizatoric, Ministerul Public se prezintă ca un sistem piramidal, având la bază parchetele de pe lângă judecătorii, iar la vârful piramidei Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu cele două direcții specializate (Direcția Națională Anticorupție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism), între acestea interpunându-se ca trepte ierarhice distincte parchetele de pe lângă tribunale și curțile de apel. S-a mai arătat că procurorii sunt subordonați conducătorului parchetului din care fac parte, iar acesta la rândul său este subordonat conducătorilor parchetelor ierarhic superioare [art. 65 alin. (1) și (2) din Legea nr. 304/2004], rezultând o subordonare până la procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care conduce Ministerul Public, potrivit art. 62 alin. (2) din Legea nr. 304/2004. Corelativ, procurorii cu funcții de conducere îi au în subordine atât pe procurorii cu funcție de conducere, cât și pe cei cu funcție de execuție, din cadrul parchetelor inferioare din circumscripție. Orice interpretare contrară în sensul că principiul subordonării ierarhice s-ar aplica doar raporturilor ierarhice imediate, între procurorii de execuție și conducătorii acelei unități ori între procurorii cu funcții de conducere direct subordonați, și nu pe toată ierarhia Ministerului Public ar contraveni principiului fundamental de organizare a Ministerului Public, acela al controlului ierarhic, principiu care are rang constituțional, instituit prin art. 132 alin. (1) din Legea fundamentală. Conducătorii parchetelor ori alți procurori cu funcții de conducere, cu referire la categoria celor competenți în a soluționa plângerile contra actelor și măsurilor procurorilor (prevăzuți de art. 339 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală) ar ajunge să aibă puteri nelimitate, prin exclusivitatea exercitării controlului jurisdicțional intern asupra soluțiilor procurorilor. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar pentru aceleași argumente, și procurorii generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel ori procurorii șefi ai Direcției Naționale Anticorupție și ai Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ar fi lipsiți de orice posibilitate de a exercita controlul asupra celor aflați în subordinea lor. În acest sens s-a mai arătat că procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție conduce Ministerul Public, conform art. 62 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 și are o prerogativă deplină a atribuției de control ierarhic asupra procurorilor din subordine, inclusiv sub aspect jurisdicțional, în conformitate cu dispozițiile art. 65 alin. (3) coroborate cu art. 72 din Legea nr. 304/2004. În exercitarea funcției de conducere și în considerarea calității de magistrat, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe lângă atribuțiile administrative (ordonator de credite, organizarea activității instituției, evaluarea activității profesionale a magistraților, exercitarea acțiunii disciplinare față de celelalte categorii profesionale ș.a.), are importante atribuții de ordin judiciar privind verificarea legalității și temeiniciei actelor și soluțiilor procurorilor din subordine, promovarea recursurilor în interesul legii, retragerea căilor de atac ș.a. Pe de altă parte, s-a arătat că în raporturile procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu toți procurorii Ministerului Public sunt aplicabile dispozițiile art. 64 alin. (1) și (3) din Legea nr. 304/2004 și, corelativ, cele ale art. 304,art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, care, raportate la prevederile art. 65 alin. (3) și art. 72 din Legea nr. 304/2004 conduc la concluzia că în realizarea atribuțiilor judiciare, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a infirma din oficiu pe motive de nelegalitate și netemeinicie soluția oricărui procuror de la orice parchet din sistemul Ministerului Public. De asemenea, s-a arătat că dispozițiile art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 instituie o regulă de competență, care dezvoltă principiul constituțional al controlului ierarhic specific activității procurorilor, fără a aduce vreo atingere dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de prevederile art. 21 din Constituție și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reprezentând, de fapt, o garanție a respectării prevederilor constituționale și convenționale invocate, prin eficientizarea activității de urmărire penală. Totodată, s-a apreciat că principiile constituționale statuate cu privire la activitatea procurorilor, explicitate prin normele legale privind organizarea și funcționarea Ministerului Public, își găsesc consacrarea și în dispozițiile specifice privind desfășurarea procesului penal, cu referire la art. 304 alin. (2) și art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, sintagma „procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția“ din aceste texte trebuind interpretată în întreg contextul organizatoric al Ministerului Public care are o structură piramidală și este condus în întregul său de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Referitor la redeschiderea urmăririi penale, s-a susținut că aceasta nu se dispune în mod arbitrar de către procurorul ierarhic superior, ci doar în cazurile și condițiile expres prevăzute prin dispozițiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, aplicarea acestor prevederi, coroborat și cu dispozițiile art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 reprezentând o garanție a realizării principiului aflării adevărului, consacrat de dispozițiile art. 5 din Codul de procedură penală. Nu în ultimul rând, s-a apreciat că în situația în care s-ar considera că infirmarea poate fi făcută exclusiv de procurorul imediat ierarhic superior, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar fi pus în situația de a putea efectiv controla și infirma doar soluțiile date de adjuncții săi, de procurorii șefi direcție ori procurorii șefi secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, neavând în fapt nicio modalitate de a îndrepta măsurile neconforme dispuse de procurorii care își desfășoară activitatea în cadrul parchetelor din subordinea sa ori în structurile specializate din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Având în vedere că exercitarea controlului ierarhic nu este doar un drept pentru procurorul ierarhic, ci și o obligație care îl responsabilizează în realizarea atribuțiilor specifice funcției de conducere, s-a arătat că procurorul ierarhic are datoria ca în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 335 din Codul de procedură penală să urmeze în mod obligatoriu dispozițiile legii, fără posibilitatea de a acționa întemeindu-se pe criterii de oportunitate în adoptarea unor măsuri de redeschidere a urmăririi penale. În considerarea acestor argumente, s-a apreciat că o interpretare în sensul că procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu are calitatea de procuror ierarhic superior cerută de art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală în raport cu soluțiile emise de parchetele din subordine ori structurile specializate lipsește conducătorul Ministerului Public de unul dintre instrumentele sale de control asupra activității procurorilor din subordine, încălcând astfel dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitoare la principiul legalității, art. 131 alin. (1) privind rolul procurorului și ale art. 132 alin. (1) privind principiul controlului ierarhic al procurorilor, respectarea principiului legalității fiind o garanție a statului de drept. ...