Decizia ÎCCJ nr. 23/2020 (RIL)Punctul 4

4. Punctul de vedere al specialiștilor exprimat asupra problemei de drept supuse dezlegării În condițiile art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală s-au solicitat puncte de vedere de la Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu“ al Academiei Române, Universitatea din București, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și Universitatea „Nicolae Titulescu“ din București cu privire la chestiunea de drept soluționată diferit. A comunicat un răspuns doar Facultatea de Drept a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. În punctul de vedere transmis s-a exprimat opinia că noțiunea de „procuror ierarhic superior“ este utilizată sistematic, chiar dacă uneori anacronic, în Codul de procedură penală și în legea de organizare judiciară (Legea nr. 304/2004). Așa se face că această sintagmă poate fi analizată atât din punct de vedere organic, cât și prin prisma accepțiunii sale funcționale, ținând seama de natura juridică a normei în care este inserată. S-a susținut că, din punct de vedere organic, noțiunea „procuror ierarhic superior“ este folosită în cuprinsul Legii nr. 304/2004, în principal, pentru configurarea structurii piramidale a Ministerului Public, iar din punct de vedere funcțional, aceeași sintagmă este folosită pentru specificarea sferei atribuțiilor concrete care incumbă procurorului ierarhic superior, în funcție de procedura în care intervine sau poate interveni, cu respectarea celorlalte norme de competență stabilite de lege. În considerarea acestor precizări și ținând seama de clasificarea doctrinară a normelor de drept procesual în raport cu obiectul lor (norme de organizare, norme de competență și norme de procedură), s-a învederat că art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, în prima sa parte, conține o prevedere care stabilește competența funcțională a „procurorului ierarhic superior celui care a dispus soluția“ în ceea ce privește infirmarea soluției de clasare și redeschiderea urmăririi penale. Pe de altă parte, s-a arătat că reglementarea cuprinsă în art. 72 din Legea nr. 304/2004 - care prevede că procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție exercită, direct sau prin procurori anume desemnați, controlul asupra tuturor parchetelor - este o normă de organizare, integrată în secțiunea 1 a capitolului II din titlul III al Legii nr. 304/2004, relevantă fiind denumirea marginală a capitolului II: „Organizarea Ministerului Public“. De altfel, toate celelalte dispoziții cuprinse în art. 70-79 din Legea nr. 304/2004 conferă procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție numeroase alte atribuții organice, de reprezentare și administrative (de pildă, este ordonator principal de credite, emite ordine interne etc.). În condițiile în care problema de drept a cărei lămurire se cere vizează prevederile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, adică o normă care precizează competența procurorului ierarhic superior, s-a considerat că nu prezintă relevanță faptul că din punct de vedere organizatoric procurorul general este procurorul ierarhic superior situat în vârful piramidei Ministerului Public. În acest context, relația dintre normele de organizare și normele de competență este asemănătoare relației dintre normele generale și normele speciale, pentru că norma de organizare stabilește generic cine poate infirma actele și măsurile procurorului care a efectuat sau a supravegheat urmărirea penală, în timp ce norma de competență nu face altceva decât să ofere un răspuns la întrebarea: „care este procurorul ierarhic superior competent să dispună infirmarea și redeschiderea urmăririi penale?“. În continuare, s-a arătat că în favoarea opiniei expuse pledează și interpretarea gramaticală, logică și rațională, a dispoziției cuprinse în art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, unde se face referire la „procurorul ierarhic superior celui (s.n.) care a dispus soluția“. În acord cu una dintre opiniile exprimate în practica judiciară s-a susținut că această reglementare stabilește cu certitudine competența procurorului imediat ierarhic superior celui care a dispus soluția care poate dispune redeschiderea și sesizarea în vederea confirmării. De asemenea, s-a susținut că legiuitorul contemporan a consacrat expres principiul independenței procurorilor, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în Constituția României, principiile controlului ierarhic și independenței coexistă, cu toate că, în aparență, sunt antonimice, motiv pentru care nu trebuie interpretate astfel încât să se excludă reciproc. S-a apreciat a fi relevant faptul că prin varianta republicată a Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească a fost abrogat art. 32 alin. (3) din varianta inițială a aceluiași act normativ, în care se stipula că „procurorul ierarhic superior poate să îndeplinească oricare dintre atribuțiile procurorilor în subordine și să suspende ori să infirme actele și dispozițiile acestora, dacă sunt contrare legii“. De asemenea, actualul cadru legislativ nu mai prevede posibilitatea procurorului ierarhic superior de a îndeplini oricare dintre atribuțiile procurorilor din subordine, ceea ce înseamnă că nici procurorul general, în calitate de procuror ierarhic superior celorlalți procurori ierarhici, nu poate prelua atribuțiile pe care aceștia le au, potrivit legii, în ceea ce privește infirmarea soluțiilor și redeschiderea urmăririi penale. Actualmente, art. 64 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 stabilește doar că procurorul ierarhic superior poate să dea dispoziții, în scris și în conformitate cu legea, acestea fiind obligatorii pentru procurorii din subordine. După cum se poate remarca, posibilitatea de a exercita atribuțiile procurorilor din subordine se deosebește de posibilitatea de a da dispoziții, în scris și în conformitate cu legea. În ultima ipostază procurorul ierarhic superior nu se subrogă procurorului subordonat ierarhic. S-a mai arătat că opinia îmbrățișată nu anihilează posibilitatea procurorului general de a verifica, în exercitarea controlului ierarhic, activitatea parchetelor din subordine, inclusiv în ceea ce privește legalitatea și temeinicia soluțiilor de clasare. În exercitarea controlului ierarhic, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție are posibilitatea de a verifica inclusiv legalitatea și temeinicia actelor și soluțiilor procurorilor din subordine, indiferent care este parchetul din care fac parte, însă, potrivit art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, nu are competența de a dispune infirmarea soluției și redeschiderea urmăririi penale. Concluzionând, s-a apreciat că în interpretarea dispozițiilor art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală privind reluarea în caz de redeschidere a urmăririi penale, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în cazul infirmării unei soluții dispuse de către un procuror din cadrul parchetelor din subordine ori structurile specializate ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (Direcția Națională Anticorupție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism), nu are calitatea expres stipulată de art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală în care se face referire la „procuror ierarhic superior“. ...