Decizia CCR nr. 552/2025Punctul 12

12. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că textul criticat încalcă rolul constituțional al Consiliului Superior al Magistraturii, arătând că, potrivit art. 134 alin. (2) din Constituție, acesta îndeplinește rolul de instanță de judecată, prin secțiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor, iar, potrivit art. 125 alin. (2) din Constituție, aspectele referitoare la sancționarea judecătorilor și a procurorilor trebuie reglementate prin legea organică a Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv Legea nr. 317/2004, fiind de competența acestuia. În plus, stabilirea reglementării acestor aspecte printr-un act normativ infralegal, care are trăsătura de a fi frecvent modificat, încalcă și principiul securității raporturilor juridice, consacrat de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. Se invocă, în acest context, considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 588 din 21 septembrie 2017 și prin Decizia nr. 121 din 10 martie 2020, potrivit cărora elementele esențiale referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea raportului juridic de muncă al judecătorilor și procurorilor trebuie reglementate prin lege, iar nu printr-un act cu forță juridică inferioară acesteia. ...