Decizia ÎCCJ nr. 15/2020 (RIL)Punctul IV

IV. Jurisprudența Curții Constituționale 27. Prin Decizia nr. 122 din 16 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 4 mai 2012, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 256 alin. (1) din Codul muncii. În considerentele acestei decizii, Curtea Constituțională a reținut că textul de lege criticat nu dă o definiție exactă a noțiunii de „sumă nedatorată“ și nici nu detaliază condițiile în care se naște obligația de restituire. El vine să acopere însă, prin excluderea tuturor celorlalte situații prevăzute de lege care antrenează răspunderea patrimonială a salariatului, cazurile când, fără a fi reținută vinovăția acestuia, este obligat la restituirea unor sume încasate de la angajator, întrucât acestea nu i se cuveneau, neexistând o justă cauză. Având în vedere contextul reglementării, este evident că obligația de restituire se naște în legătură cu desfășurarea raporturilor de muncă. ... 28. Aceste considerente se regăsesc și în Decizia nr. 274 din 24 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 23 mai 2011. ... 29. Prin Decizia nr. 346 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 23 august 2018, Curtea Constituțională, într-o sesizare în care se punea problema suportării cheltuielilor de executare și a întoarcerii executării silite, a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 723 alin. (1) și art. 724 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate. În paragrafele 17 și 19 din această decizie, Curtea Constituțională a reținut că hotărârile primei instanțe, când au ca obiect plata salariilor sau a altor drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă, precum și a sumelor cuvenite, potrivit legii, șomerilor, sunt executorii de drept. Solicitarea restabilirii situației anterioare executării pe cale separată reprezintă un proces de sine stătător, și nu o cerere accesorie întoarcerii executării. Prin urmare, competența de soluționare a cererii formulate în temeiul art. 724 alin. (3) din Codul de procedură civilă revine instanței de executare, care, potrivit normelor de competență stabilite de art. 651 din Codul de procedură civilă, este judecătoria în raza căreia își are domiciliul sau sediul debitorul. ... ...