Decizia CCR nr. 528/2025Punctul 16

16. În continuare, Curtea reține că, din sistematizarea dispozițiilor art. 80 alin. (2) din Codul penal, care reglementează condițiile în prezența cărora instanța nu poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, rezultă că legiuitorul a avut în vedere, cu prioritate, aspecte ce țin de persoana infractorului. Astfel, art. 80 alin. (2) lit. a) din Codul penal prevede, ca primă condiție negativă, ca infractorul să nu fi suferit anterior o condamnare, cu excepția cazurilor menționate la art. 42 lit. a) și b) ori pentru care a intervenit reabilitarea sau s-a împlinit termenul de reabilitare. În schimb, lit. d) a aceluiași articol face trimitere la limita maximă specială a pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, în raport cu care se poate aplica instituția renunțării la aplicarea pedepsei. Or, în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate a art. 80 alin. (2) lit. d) din Codul penal, instanța a reținut că infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată se află în concurs cu alte infracțiuni pentru care a fost aplicată anterior o pedeapsă cu închisoarea de 11 ani și 9 luni, fiind astfel incidentă condiția negativă prevăzută de art. 80 alin. (2) lit. a) din Codul penal. ...