Decizia ÎCCJ nr. 49/2020 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție 46. Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele: ... Asupra admisibilității sesizării 47. În privința obiectului și a condițiilor sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, instituie o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea acestei proceduri, condiții care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv: existența unei cauze aflate în curs de judecată; cauza să fie soluționată în ultimă instanță; cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 48. Procedând la analiza asupra admisibilității sesizării, se constată că primele trei condiții sunt îndeplinite, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de un complet din cadrul Tribunalului Bihor - Secția I civilă, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, având în vedere că, în materia dreptului funciar, cererile sunt supuse numai apelului. ... 49. Astfel, instanța de trimitere a fost învestită în mod legal cu soluționarea apelului formulat de reclamanta Parohia S împotriva sentinței Judecătoriei Oradea, prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de aceasta împotriva Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor S și Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B, conform Legii nr. 18/1991. ... 50. În legătură cu condiția ivirii unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că și aceasta se verifică în cauză. ... 51. Astfel, una dintre criticile formulate în apel este reprezentată de modalitatea în care instanța de fond a interpretat sintagma „au posedat în trecut terenuri agricole“ în ceea ce privește regimul juridic al sesiei bisericești, apelanta susținând că unitatea de cult este persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la această sesie, nu doar în considerarea unui drept de proprietate privit în evoluția sa socioistorică, ci și în considerarea unui drept de folosință special, cu caracter perpetuu, care nu s-a stins prin neuz. ... 52. În legătură cu cerința noutății chestiunii de drept supuse interpretării, instanța de trimitere s-a limitat a afirma că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra acesteia prin niciunul dintre modurile prevăzute de lege. Această împrejurare, reală într-adevăr, reprezintă un criteriu distinct de admisibilitate, neputând constitui un argument în favoarea îndeplinirii condiției respective. ... 53. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că în cauză nu este îndeplinită condiția noutății problemei de drept, având în vedere că: în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, dezvoltată în aplicarea acestui mecanism de unificare jurisprudențială, se arată că, în absența unei definiții legale a noțiunii de „noutate“, verificarea acestei condiții ține de exercitarea atributului de apreciere a completului învestit cu soluționarea unei astfel de sesizări (a se vedea în acest sens deciziile Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 1 din 17 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 9 aprilie 2014; nr. 3 din 14 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014; nr. 6 din 23 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014; nr. 13 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 13 iulie 2015; nr. 14 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 1 octombrie 2015; nr. 4 din 14 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 19 februarie 2019; nr. 46 din 14 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 900 din 7 noiembrie 2019 etc.). ... 54. S-a statuat deja că cerința noutății este îndeplinită atunci când problema de drept își are izvorul în reglementări recent intrate în vigoare, iar instanțele încă nu au dat acesteia o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial, de o anumită întindere sau consistență. Totodată, cerința noutății ar putea fi reținută ca îndeplinită în cazul în care s-ar impune anumite clarificări, într-un context legislativ nou, ale unei norme mai vechi (ipoteza așa-zisei reevaluări a interpretării normei). ... 55. În egală măsură, noutatea se poate raporta și la o normă mai veche, dar a cărei aplicare frecventă a devenit actuală mult ulterior intrării ei în vigoare (a se vedea Decizia Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 10 din 20 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 14 noiembrie 2014). ... 56. Or, raportând sesizarea la criteriile de evaluare a cerinței noutății, se constată că norma ce se solicită a fi interpretată este cuprinsă în Legea nr. 18/1991, sub această formă, încă de la adoptare. ... 57. Astfel, art. 21 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 la data adoptării avea următorul conținut: „Din terenurile agricole, comisiile vor atribui în proprietate, la cererea comisiilor parohiale ori a altor organe reprezentative ale comunităților locale de cult - din mediul rural -, o suprafață de teren de pînă la 5 ha în echivalent arabil pentru fiecare parohie sau schit, aparținînd cultelor recunoscute de lege, ori de pînă la 10 ha teren agricol în echivalent arabil în cazul mănăstirilor, în măsura în care toate aceste așezăminte au posedat în trecut terenuri agricole preluate de cooperativele agricole de producție, iar în prezent nu au asemenea terenuri ori au suprafețe restrînse. În zonele necooperativizate, reconstituirea dreptului de proprietate se va face din terenurile aflate în proprietatea statului și în administrarea primăriilor, la propunerea acestora, prin decizia prefecturii.“ ... 58. Varianta în vigoare de la data republicării legii, în temeiul art. VII din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 169/1997), până în prezent a textului de lege, devenit art. 22 alin. (1) , este aceeași: „Din terenurile agricole, comisiile vor atribui în proprietate, la cererea comisiilor parohiale ori a altor organe reprezentative ale comunităților locale de cult - din mediul rural -, o suprafață de teren de până la 5 ha în echivalent arabil pentru fiecare parohie sau schit, aparținând cultelor recunoscute de lege, ori de până la 10 ha teren agricol în echivalent arabil în cazul mânăstirilor, în măsura în care toate aceste așezăminte au posedat în trecut terenuri agricole preluate de cooperativele agricole de producție, iar în prezent nu au asemenea terenuri ori au suprafețe restrânse. În zonele necooperativizate, reconstituirea dreptului de proprietate se va face din terenurile aflate în proprietatea statului și în administrarea primăriilor, la propunerea acestora, prin ordinul prefectului.“ ... 59. Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 1/2000), mărește suprafața de teren ce se poate reconstitui, astfel: + Articolul 23 (1) Structurile reprezentative ale unităților de cult pot dobândi în proprietate, prin reconstituire, suprafețe de teren agricol pe care le-au avut, astfel: a) centre eparhiale, până la 100 ha; ... b) protoierii, până la 50 ha; ... c) mânăstiri și schituri, până la 50 ha; ... d) parohii și filii, până la 10 ha. ... (1^1) Structurile reprezentative ale unităților de cult, înființate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pot dobândi în proprietate, prin constituire, suprafețe agricole în limitele prevăzute la alin. (1) , din terenurile disponibile ale consiliului local respectiv, după aplicarea prevederilor prezentei legi. (1^2) Unitățile de cult prevăzute la alin. (1) , dacă au avut în proprietate suprafețe mai mari decât cele retrocedate până la intrarea în vigoare a prezentei legi, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață deținută în 1945 [introdus prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare - Legea nr. 247/2005]. (2) Pentru persoanele juridice, unități de cult recunoscute de lege, din mediul rural și din mediul urban, prevăzute la alin. (1) , sunt și rămân aplicabile, de asemenea, dispozițiile art. 3 alin. (2) -(4) din prezenta lege. (...) ... 60. Prin adoptarea Legii nr. 247/2005 s-a deschis persoanelor îndreptățite calea formulării unor noi cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, pentru alte suprafețe de teren, până la concurența limitelor stabilite prin lege, dar în temeiul acelorași dispoziții de drept substanțial a căror interpretare se solicită și care nu au suferit modificări în perioada 1991-2005. ... 61. Cererile de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețe de teren deținute de unitățile de cult cu titlu de sesie formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 au fost întâlnite, cu preponderență, în practica instanțelor din partea de vest a țării, respectiv din raza curților de apel Oradea și Timișoara. ... 62. Instanța de trimitere a identificat două litigii în care, la nivelul Tribunalului Bihor - Secția I civilă, s-au pronunțat hotărâri contrare, finalizate cu deciziile nr. 677/A din 23 septembrie 2019, în sensul respingerii cererii, întrucât unitatea de cult nu a dovedit decât existența unui drept de uzufruct, și, respectiv, nr. 563/A din 20 iunie 2019, în sensul recunoașterii calității de beneficiar al Legii nr. 18/1991, pe motiv că, deși cartea funciară era incompletă, terenul este menționat în inventarul de preluare a bunurilor unității de cult din 1946. Niciuna dintre aceste decizii nu statuează dacă dreptul de folosință izvorât din sesie poate fi asimilat posesiei indicate de textul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, ci se preocupă de modalitatea de dovedire a dreptului de proprietate asupra terenului deținut cu titlu de sesie. ... 63. Din studierea jurisprudenței puse la dispoziție, la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, de către curțile de apel rezultă că pe rolul instanțelor de judecată au existat cauze similare în care problema stabilirii naturii juridice a sesiei, privită ca drept asupra unui teren, a fost rezolvată diferit, generând o practică neunitară consistentă și de durată prin opiniile divergente, întemeiate pe argumente derivând din interpretarea aceluiași text de lege. În acest sens au fost pronunțate hotărâri definitive/irevocabile care au statuat asupra calității de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate al unității de cult pentru terenurile deținute cu titlu de sesie, analizând conținutul juridic al acestui drept, respectiv dacă sesia reprezintă o formă a dreptului de proprietate sau o formă a dreptului de folosință. ... 64. Se constată că instanțele au pronunțat decizii în această chestiune, astfel: – în sensul că mențiunea privind destinația de sesie preoțească probează un drept de proprietate: Curtea de Apel Oradea - Secția civilă mixtă (Decizia nr. 95/A din 29 septembrie 2010), Tribunalul Timiș - Secția civilă (Decizia nr. 1.359 din 7 decembrie 2011), Judecătoria Deta (Sentința nr. 1.286 din 14 septembrie 2011, irevocabilă prin nerecurare), Judecătoria Oradea - Secția civilă (Sentința nr. 3.894 din 1 aprilie 2011, irevocabilă prin nerecurare), Judecătoria Marghita (Sentința civilă nr. 1.578 din 21 noiembrie 2013, irevocabilă prin nerecurare), Tribunalul Bihor - Secția I civilă (deciziile nr. 371/R din 1 octombrie 2015, nr. 133/A din 8 februarie 2016, care schimbă Sentința nr. 320 din 31 martie 2015 a Judecătoriei Marghita, nr. 866/R din 9 octombrie 2012 și nr. 563 din 20 iunie 2019), Tribunalul Arad - Secția I civilă (Decizia nr. 910 din 7 septembrie 2015, prin care se admite apelul împotriva Sentinței nr. 34 din 12 februarie 2015 a Judecătoriei Ineu), Judecătoria Satu Mare (Sentința nr. 4.607 din 18 decembrie 2019, atacată cu apel la Tribunalul Satu Mare); ... – în sensul că sesia reprezintă doar un drept de folosință ce nu conferă titularului un drept de proprietate și, în consecință, nici calitatea de persoană îndreptățită la reconstituire în baza Legii nr. 18/1991: Tribunalul Timiș - Secția civilă (Decizia nr. 651/A din 7 octombrie 2011), Tribunalul Bihor - Secția I civilă (Decizia nr. 168/A din 19 februarie 2018), Judecătoria Oradea - Secția civilă (Sentința nr. 8.627 din 13 octombrie 2015, menținută prin Decizia nr. 522/A din 24 mai 2016 a Tribunalului Bihor - Secția I civilă), Judecătoria Marghita (Sentința nr. 1.117 din 23 septembrie 2014, menținută prin Decizia nr. 332/A din 31 martie 2015 a Tribunalului Bihor - Secția I civilă; Sentința nr. 1.681 din 10 octombrie 2018, menținută prin Decizia nr. 677 din 23 septembrie 2019 a Tribunalului Bihor - Secția I civilă, Sentința nr. 1.353 din 21 iunie 2018, menținută prin Decizia nr. 145 din 19 februarie 2019 a Tribunalului Bihor - Secția I civilă), Judecătoria Beiuș (Sentința nr. 1.772 din 27 noiembrie 2012, menținută prin Decizia nr. 305 din 14 martie 2013 a Tribunalului Bihor - Secția I civilă). ... ... 65. În aceste condiții, pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor, se poate aprecia că, potrivit jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, caracterul de noutate se pierde, deoarece condiția noutății trebuie privită, în contextul legiferării sale, ca unul dintre elementele de diferențiere între cele două mecanisme de unificare a practicii: dacă recursul în interesul legii are menirea de a înlătura o practică neunitară deja intervenită în rândul instanțelor judecătorești (control a posteriori), hotărârea preliminară are ca scop preîntâmpinarea apariției unei astfel de practici (control a priori). ... 66. Problema de drept ce se solicită a fi dezlegată are un caracter real și serios, dar și persistent în timp, conferind chestiunii litigioase un grad de dificultate, întrucât presupune a analiza, în primul rând, dacă deținerea terenului cu titlu de sesie parohială naște în patrimoniul unității de cult deținătoare un drept de proprietate sau un drept de folosință, prezentat ca având un caracter atipic, perpetuu, care nu se stinge prin neuz; în al doilea rând, în ipoteza în care se stabilește că sesia conferă un drept de folosință, dacă sintagma „au posedat în trecut terenuri agricole“ deschide dreptul la împroprietărire pentru unitățile de cult care au deținut doar folosința asupra sesiei bisericești. ... 67. Jurisprudența redată anterior analizează, în interpretarea și aplicarea art. 22 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, natura juridică a dreptului asupra terenului reprezentând sesie bisericească, constatându-se că instanțele care au echivalat sesia cu o formă a dreptului de proprietate au admis acțiunile, iar cele care au echivalat-o cu un drept de folosință au respins cererile, ambele opinii utilizând argumente ce țin, preponderent, de dovada dreptului de proprietate. ... 68. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că întrebarea adresată de instanța de trimitere nu reprezintă decât o continuare a raționamentului juridic expus anterior cu privire la natura juridică a sesiei, în sensul că instanțele care au constatat că sesia conferă unității de cult un drept de folosință nu au atribuit acestui text de lege și interpretarea că titularul este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate, nevăzând, astfel, această formă de detenție ca fiind echivalentă posesiei menționate în art. 22 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, ca o condiție suficientă pentru recunoașterea calității lui de persoană îndreptățită; așa fiind, nu poate fi reținut un element de noutate în ceea ce privește interpretarea chestiunii deduse dezlegării, ce a făcut obiectul unei jurisprudențe divergente de lungă durată, motiv pentru care se constatată că nu este îndeplinită una dintre condițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, sesizarea urmând a fi respinsă ca inadmisibilă. ... 69. În acest sens, astfel cum rezultă din jurisprudența instanței supreme (a se vedea, exempli gratia, deciziile pronunțate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 13 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 13 iulie 2015, și nr. 14 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 1 octombrie 2015), în situația în care există un număr semnificativ de hotărâri judecătorești care să fi soluționat diferit, în mod constant, o problemă de drept într-o perioadă semnificativă de timp, mecanismul legal de unificare a practicii judiciare este cel cu funcție de reglare - recursul în interesul legii, iar nu hotărârea prealabilă, întrucât scopul preîntâmpinării practicii neunitare nu mai poate fi atins, chestiunea de drept care a suscitat-o nemaifiind, prin urmare, una nouă, ci una care a creat deja o divergență consistentă și de durată în jurisprudență. ... 70. Pentru toate aceste considerente, ... ...