Decizia ÎCCJ nr. 17/2020 (HP)Punctul VI

VI. Punctul de vedere exprimat de Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul că, în interpretarea dispozițiilor art. 124 alin. (3) din Codul de procedură penală, în cazul înlocuirii măsurii educative a internării într-un centru educativ cu măsura internării într-un centru de detenție, în ipoteza concursului de infracțiuni, perioada internării într-un centru educativ executată nu se scade din durata internării întrun centru de detenție. În argumentarea opiniei exprimate s-a arătat, în esență, că, în concepția Codului penal, în ipoteza concursului de infracțiuni comise în timpul minorității, instanța nu stabilește câte o măsură educativă pentru fiecare dintre infracțiunile concurente și nu aplică o măsură educativă rezultantă pe baza unui sistem similar cu cel prevăzut de art. 39 din Codul penal, ci dispune luarea unei singure măsuri educative pentru întreg concursul de infracțiuni, ținând seama de criteriile prevăzute în art. 74 din Codul penal. Indiferent de numărul infracțiunilor concurente comise în timpul minorității, instanța stabilește o singură măsură educativă, existența concursului de infracțiuni fiind valorificată în stabilirea unei măsuri educative unice. Această soluție legislativă, care nu permite stabilirea unor măsuri educative distincte pentru infracțiunile concurente, nu permite nici efectuarea unei operațiuni de scădere a măsurii educative executate, dispuse separat pentru o infracțiune concurentă. Cu privire la posibilitatea scăderii duratei executate a unei măsuri educative, în dispozițiile art. 125 alin. (3) din Codul penal, legiuitorul prevede expres că, „Dacă în perioada internării minorul săvârșește o nouă infracțiune sau este judecat pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior, instanța prelungește măsura internării, fără a depăși maximul prevăzut în alin. (2) , determinat în raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite. Din durata măsurii educative se scade perioada executată până la data hotărârii“. Așadar, în cazul în care legiuitorul a avut intenția de a reglementa scăderea duratei executate a unei măsuri educative, intenția acestuia s-a concretizat într-o dispoziție expresă. Așa cum rezultă din dispozițiile art. 125 alin. (3) din Codul penal, scăderea duratei executate a măsurii educative este posibilă numai în cazul prelungirii măsurii educative a internării într-un centru de detenție. Legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea scăderii duratei internării într-un centru educativ, care a fost executată, din durata internării într-un centru de detenție, nici în cazul prevăzut de art. 124 alin. (3) din Codul penal, nici în cel prevăzut de art. 125 alin. (7) lit. b) din Codul penal. Examinarea comparativă a dispozițiilor art. 124 alin. (3) din Codul penal, referitoare la internarea într-un centru educativ, și a dispozițiilor art. 125 alin. (3) din Codul penal, referitoare la internarea într-un centru de detenție, conduce la concluzia că legiuitorul a reglementat scăderea perioadei executate din durata unei măsuri educative privative de libertate exclusiv în ipoteza prelungirii măsurii educative a internării într-un centru de detenție, nu și în cazul prelungirii internării într-un centru educativ sau al înlocuirii acesteia cu măsura internării într-un centru de detenție. Aceeași examinare comparativă conduce la concluzia că scăderea perioadei executate operează exclusiv în ipoteza în care există o identitate a măsurii educative privative de libertate, nu și în ipoteza inexistenței acestei identități, deducerea fiind inoperantă între măsuri educative privative de libertate distincte. Legiuitorul nu a reglementat scăderea perioadei executate în dispozițiile art. 124 alin. (3) din Codul penal, nici în ipoteza înlocuirii acesteia cu măsura internării într-un centru de detenție, ci numai în dispozițiile art. 125 alin. (3) din Codul penal, pentru ipoteza distinctă a prelungirii măsurii educative a internării întrun centru de detenție, context în care a apreciat că deducerea perioadei executate a internării într-un centru educativ nu poate fi realizată pe calea hotărârii prealabile, în actualul cadru legal. În plus, considerentele Deciziei nr. 2 din 26 ianuarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 15 martie 2016, converg spre soluția imposibilității deducerii perioadei executate a internării într-un centru educativ, având valoare de principiu cu privire la tot ansamblul măsurilor educative privative și neprivative de libertate. ...