Decizia ÎCCJ nr. 17/2020 (HP)Punctul VII

VII. Punctul de vedere exprimat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția judiciară este în sensul că, în aplicarea dispozițiilor art. 124 alin. (3) din Codul penal, în cazul înlocuirii măsurii educative a internării într-un centru educativ cu măsura internării într-un centru de detenție, fiind incidentă ipoteza concursului de infracțiuni, nu se scade din durata măsurii educative a internării într-un centru de detenție perioada executată din măsura educativă a internării într-un centru educativ. În argumentarea opiniei exprimate s-a arătat, în esență, că regimul sancționator al minorilor care au comis fapte de natură penală este unul specific, diferit fundamental de cel prevăzut pentru majori. De aceea, regulile specifice majorilor devin incidente și în cazul minorilor doar dacă legiuitorul a prevăzut expres, neputând fi aplicate prin analogie. Acest principiu este valabil și în cazul computării duratei în care minorul a fost sub imperiul unor măsuri preventive sau al unor măsuri educative neprivative de libertate. În acest sens, potrivit art. 127 din Codul penal, cu denumirea marginală sugestivă „Calculul duratei măsurilor educative“, în cazul măsurilor privative de libertate, dispozițiile art. 71-73 se aplică în mod corespunzător. În acest temei, este evident că din măsura educativă privativă de libertate trebuie scăzută perioada în care minorul a fost reținut, arestat la domiciliu sau arestat preventiv. Pe de o parte, reglementând instituția prelungirii sau menținerii măsurii educative într-un centru de detenție, Codul penal stabilește, la art. 125 alin. (3) teza finală, că din durata măsurii educative se scade perioada executată până la data hotărârii. Pe de altă parte, legea penală nu face referire la faptul că art. 40 alin. (3) din Codul penal, care prevede computarea a ceea ce s-a executat din pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară din durata pedepsei aplicate pentru infracțiunile concurente, se aplică și minorilor. În lipsa unei astfel de dispoziții, voința legiuitorului a fost ca norma să nu se aplice pentru cazul în care un minor a comis un concurs de infracțiuni, i-a fost aplicată măsura educativă a internării într-un centru educativ pentru una dintre acestea și, fiind judecat ulterior pentru o faptă concurentă, instanța apreciază că, potrivit art. 124 alin. (3) din Codul penal, se impune înlocuirea acestei măsuri cu aceea a internării într-un centru de detenție. Această interpretare are sens și în contextul sistemului măsurilor educative aplicabile minorului, întrucât Codul penal tratează măsura educativă a internării într-un centru de detenție (ce se poate dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 și 5 ani) diferit, considerând-o mai grea decât măsura educativă a internării într-un centru educativ (ce se poate dispune pe o perioadă cuprinsă între 1 și 3 ani). În aplicarea art. 124 alin. (3) din Codul penal, nimic nu împiedică instanța ca, în situația unui inculpat minor care se găsește deja internat într-un centru educativ pentru o perioadă de 3 ani, să dispună, judecându-l pentru o faptă concurentă, înlocuirea măsurii cu cea a internării într-un centru de detenție pe o perioadă similară sau chiar mai mică, dacă apreciază că însăși agravarea regimului la care este supus este suficientă, context în care deducerea ar face ca măsura înlocuirii să fie fără efect și ar priva, fără temei legal, instanța de posibilitatea de a pronunța o astfel de soluție. Cazul descris la art. 125 alin. (2) teza finală din Codul penal, când instanța deduce perioada executată anterior în cazul menținerii sau prelungirii măsurii internării într-un centru de detenție, este diferit, în această situație măsura fiind identică, doar durata acesteia fiind eventual diferită, context în care ar fi lipsit de sens ca perioada deja executată să nu fie luată în considerare. ...