Decizia ÎCCJ nr. 17/2020 (HP)Punctul V

V. Opinia specialiștilor consultați În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată specialiștilor în drept penal opinia asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. Departamentul de drept penal al Facultății de Drept din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași, prin lector universitar doctor Mihai Dunea, a opinat că, în cazurile prevăzute de art. 124 alin. (3) din Codul penal (în special în ipoteza judecării unei infracțiuni concurente celei pentru care sa dispus inițial măsura educativă a internării în centrul educativ, pe durata executării acesteia), dacă instanța optează, în sancționarea infractorului minor, pentru varianta înlocuirii măsurii educative a internării în centrul educativ cu măsura educativă a internării în centrul de detenție, se impune ca din durata acestei noi măsuri educative privative de libertate (dispusă în final, ca sancțiune rezultantă a pluralității de infracțiuni comise de infractorul minor) să se deducă durata de privare de libertate deja executată cu titlu de măsură educativă a internării în centrul de detenție (anterior dispusă, definitiv, pentru o altă infracțiune din compunerea aceleiași pluralități de infracțiuni), separat de obligația computării perioadelor de executare a măsurilor preventive privative de libertate (în temeiul art. 127 raportat la art. 72 din Codul penal). Ca soluție secundară, în ipoteza în care această opinie nu va avea câștig de cauză în deliberarea Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, a apreciat că, în aplicarea art. 124 alin. (3) din Codul penal, instanța care dispune înlocuirea internării în centrul educativ cu internarea în centrul de detenție trebuie să țină cont (obligatoriu), în luarea deciziei, precum și în determinarea duratei pe care se va stabili noua măsură educativă privativă de libertate, de împrejurarea că minorul a executat deja, anterior, o privare de libertate, cu titlu de măsură educativă definitiv aplicată (internarea în centrul educativ) pentru o infracțiune cuprinsă în sfera aceleiași pluralități de infracțiuni cu o infracțiune care a generat aplicarea art. 124 alin. (3) din Codul penal, urmând a deduce din durata internării în centrul de detenție toată perioada deja executată de minor anterior, cu titlu de măsură preventivă privativă de libertate, inclusiv, dacă este cazul, prin luarea măsurii arestului preventiv în perioada internării (anterioare) în centrul educativ, pe parcursul procesului penal desfășurat cu privire la infracțiunea care a generat aplicarea art. 124 alin. (3) din Codul penal. În argumentarea primei teze s-a arătat, în esență, că nu se poate face aplicarea regulii de interpretare per a contrario în privința textului de la art. 124 alin. (3) din Codul penal, comparat cu dispoziția de la art. 125 alin. (3) din Codul penal, întrucât argumentului că dispozițiile legii penale sunt de strictă interpretare și aplicare i se poate opune regula, general acceptată, că este admisibilă interpretarea prin analogie a legii penale, atunci când procedeul este realizat in bona partem (în avantajul celui acuzat), ceea ce, în mod evident, este cazul în ipoteza analizată. Se impune o identitate de tratament cu deducerea perioadei deja executate în situația menținerii și prelungirii măsurii internării într-un centru educativ și în ipoteza alternativă în care instanța ar opta pentru soluția sancționatoare a înlocuirii internării în centrul educativ cu internarea în centrul de detenție, caz în care trebuie să opereze deducerea perioadei deja executate prin internarea inițială în centrul educativ din perioada de internare în centrul de detenție, stabilită de instanță, în final, prin înlocuirea primei măsuri educative dispuse cu cealaltă, mai severă. Soluția este justificată și de interpretarea a fortiori a dispozițiilor art. 72 din Codul penal, care reglementează deducerea duratei măsurilor preventive privative de libertate, o soluție contrară fiind de natură a crea o situație mai grea minorului infractor aflat în această ipoteză (infracțiuni concurente judecate separat, pentru care s-a aplicat și executat deja o parte dintr-o sancțiune penală privativă de libertate, înainte de pronunțarea hotărârii definitive finale vizând întreaga pluralitate de infracțiuni comisă), prin comparație cu situația similară a unui infractor major (care a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate parțial executată, pentru o infracțiune concurentă, înainte de a fi condamnat definitiv pentru încă o infracțiune concurentă). Lipsa unei dispoziții legale exprese în materie nu ar trebui să conducă la interpretarea rigidă a imposibilității computării în cazul în care, potrivit art. 124 alin. (3) din Codul penal, instanța înlocuiește internarea în centrul educativ cu internarea în centrul de detenție. Departamentului de drept public al Facultății de Drept din cadrul Universității „Titu Maiorescu“, prin conferențiar universitar doctor Gabriel Liviu Ispas, profesor universitar doctor Alexandru Boroi, conferențiar universitar doctor Andreea Simona Uzlău, lector universitar doctor Bogdan Vîrjan și asistent universitar doctor Teodor Manea, a opinat că, în ipoteza înlocuirii măsurii internării într-un centru educativ cu cea a internării într-un centru de detenție, în aplicarea art. 124 alin. (3) din Codul penal, minorul fiind judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, perioada în care acesta a fost internat în centrul educativ nu se scade din durata măsurii internării într-un centru de detenție dispuse de instanță, dar va fi avută în vedere de către instanța de judecată în procesul de individualizare a măsurii educative, în vederea atingerii scopului de reeducare a minorului. În susținerea acestei opinii s-a menționat că, raportat la regimul juridic fundamental diferit stabilit infractorilor minori, nu există temei legal pentru a se susține că textele din această materie reprezintă norme speciale față de cele referitoare la tratamentul sancționator instituit pentru majori, care ar reprezenta cadrul general în materie. Atunci când a dorit ca soluțiile legislative destinate majorilor să fie aplicabile și în cazul persoanelor care au comis infracțiuni în timpul minorității, legiuitorul a prevăzut aceasta în mod expres. Aceasta este situația, spre exemplu, a art. 127 din Codul penal, unde se arată că, în cazul măsurilor educative privative de libertate, dispozițiile art. 71-73 din Codul penal se aplică în mod corespunzător, precum și a art. 125 alin. (3) din Codul penal, conform căruia, dacă în perioada internării într-un centru de detenție, minorul săvârșește o nouă infracțiune sau este judecat pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior, instanța prelungește măsura internării, din durata căreia se scade perioada executată până la data hotărârii. În anumite situații, durata măsurii educative a internării întrun centru educativ poate fi mai mare decât cea a măsurii educative a internării într-un centru de deținere (de exemplu, se aplică internarea într-un centru educativ pe o durată de 3 ani și, ulterior, instanța apreciază că este suficientă o durată de 2 ani a măsurii educative privative mai grave), susținându-se că o interpretare în sens contrar ar impune judecătorului obligația ca, indiferent de situație, să aplice pentru concursul de infracțiuni măsura educativă a internării într-un centru de detenție cel puțin egală cu durata efectiv executată în centrul educativ. ...