Decizia ÎCCJ nr. 17/2020 (HP)Punctul IV

IV. Punctele de vedere exprimate de către curțile de apel și instanțele judecătorești arondate În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanțelor judecătorești asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. 4.1. Într-o primă opinie, susținută de magistrații curților de apel Alba Iulia, Bacău, Brașov, București, Pitești, Galați și Suceava, ai tribunalelor Constanța și Bihor și ai judecătoriilor Constanța, Giurgiu, Onești și Oradea, s-a apreciat că, în aplicarea dispozițiilor art. 124 alin. (3) din Codul de procedură penală, în cazul înlocuirii măsurii educative a internării într-un centru educativ cu măsura internării într-un centru de detenție, fiind incidentă ipoteza concursului de infracțiuni, se scade din durata măsurii educative a internării într-un centru de detenție perioada executării măsurii educative a internării într-un centru educativ. În argumentarea acestei opinii s-a arătat, în esență, că se face aplicarea, prin analogie, a dispozițiilor art. 72 din Codul penal coroborate cu art. 127 din Codul penal, în sensul că perioada în care o persoană este supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate, dată fiind natura juridică a celor două măsuri educative care formează obiectul sesizării, în sensul că ambele sunt măsuri privative de libertate, conform art. 115 alin. (1) pct. 2 din Codul penal. Conform dispozițiilor art. 129 alin. (1) din Codul penal, în caz de concurs de infracțiuni săvârșite în timpul minorității, se stabilește și se ia o singură măsură educativă pentru toate faptele, în condițiile art. 114, ținând seama de criteriile prevăzute în art. 74, concluzionându-se că înlocuirea măsurii educative a internării într-un centru educativ cu măsura internării într-un centru de detenție constituie un temei comun de sancționare atât a faptei săvârșite anterior de către minor, cât și a faptei care a atras înlocuirea măsurii educative. Astfel, din moment ce măsura educativă este unică pentru toate faptele concurente, partea din sancțiune care este deja executată se deduce din măsura educativă privativă de libertate deja executată. În cazul minorilor nu se poate aplica un regim mai sever decât în cazul majorilor, de aceea nu este necesară pentru efectuarea computării o dispoziție normativă care să o prevadă expres, precum cea prevăzută de art. 40 alin. (3) din Codul penal, aplicabilă infractorilor majori, lipsa unui text legal în acest sens fiind, mai curând, o omisiune a legiuitorului, iar nu o opțiune a acestuia. Nu există niciun motiv obiectiv care să justifice diferența de tratament dintre minorul față de care s-a dispus inițial luarea măsurii educative a internării într-un centru educativ, iar, ulterior, înlocuirea acestei măsuri cu cea a internării într-un centru de detenție și cel față de care s-a dispus de la început luarea măsurii internării într-un centru de detenție, iar, ulterior, prelungirea acestei măsuri. Faptul că măsura educativă a internării într-un centru educativ presupune un regim de executare mai ușor în comparație cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție nu este un motiv care să împiedice deducerea perioadei de executare a celei dintâi din cea din urmă, având în vedere că și în cazul măsurilor preventive privative de libertate faptul că arestul la domiciliu presupune un regim de executare mai ușor în comparație cu arestarea preventivă nu împiedică deducerea perioadei de arest la domiciliu din pedeapsa finală, ceea ce interesează fiind natura privativă de libertate a măsurii, iar nu regimul de executare a acesteia. Situația din speță este diferită de cea avută în vedere de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 2 din 26 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 15 martie 2016, prin care a statuat că, în ipoteza infracțiunilor concurente săvârșite în timpul minorității, judecate separat, durata măsurii educative neprivative de libertate, dispusă pentru o infracțiune concurentă și executată, nu se scade din durata măsurii educative neprivative sau privative de libertate, dar va fi avută în vedere la alegerea și stabilirea sancțiunii conform art. 129 alin. (1) din Codul penal, întrucât conținutul măsurii educative a internării într-un centru educativ și cel al măsurii educative a internării întrun centru de detenție sunt aproape identice, singura diferență fiind aceea că în cazul celei din urmă măsuri educative privative de libertate există un regim de pază și supraveghere. Mecanismul de sancționare rezultat din decizia mai sus menționată („în procesul de individualizare a măsurii, instanța urmează să stabilească mental măsura educativă pe care ar lua-o pentru întregul concurs de infracțiuni, dacă nu s-ar fi executat nimic anterior pentru o faptă concurentă, iar apoi să analizeze în ce măsură sancțiunea deja executată ar influența măsura rezultantă“) nu s-ar putea aplica în ipoteza analizată, întrucât marja de apreciere a instanței în situația expusă în speță este mult mai redusă în ceea ce privește individualizarea sancțiunii, măsura educativă a internării într-un centru de detenție neputând fi dispusă sub minimul prevăzut de lege. Dacă din durata măsurii educative a internării într-un centru de detenție nu s-ar deduce perioada în care minorul a fost privat de libertate în temeiul măsurii internării într-un centru educativ, s-ar crea acestuia o situație mai grea față de cea rezultată ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 125 alin. (3) teza finală din Codul penal și ale art. 129 alin. (3) din Codul penal, care au în vedere situații de o gravitate mai mare față de cea care face obiectul discuției. ... 4.2. În a doua opinie exprimată, susținută de magistrații curților de apel Cluj și Ploiești, ai tribunalelor București, Ialomița (inclusiv instanțele arondate), Ilfov (inclusiv instanțele arondate), Giurgiu și Teleorman și ai judecătoriilor Babadag, Liești, Lehliu-Gară, Măcin, Roman, Tecuci, Alexandria, Roșiori de Vede și Turnu Măgurele, s-a apreciat că, în ipoteza concursului de infracțiuni, nu se scade din durata măsurii educative a internării într-un centru de detenție perioada executată din măsura educativă a internării într-un centru educativ, însă, în procesul de individualizare a măsurii aplicabile pentru întregul concurs de infracțiuni, la stabilirea duratei măsurii educative a internării întrun centru de detenție se va avea în vedere că anterior s-a executat deja de către minor o altă măsură educativă. Astfel, este necesar să fie avut în vedere, în primul rând, regimul sancționator al minorilor, prin prevederea măsurilor educative, neprivative și privative de libertate, infracțiunile săvârșite pe perioada minorității nefiind sancționate cu pedepsele prevăzute de dispozițiile art. 53-55 din Codul penal. Cu privire la săvârșirea infracțiunilor de către minori în condițiile concursului de infracțiuni sunt relevante dispozițiile art. 129 din Codul penal referitoare la pluralitatea de infracțiuni conform cărora, în caz de concurs de infracțiuni săvârșite în timpul minorității, se stabilește și se ia o singură măsură educativă pentru toate faptele, în condițiile art. 114, ținând seama de criteriile prevăzute în art. 74. Față de dispozițiile art. 124 alin. (3) și art. 125 alin. (3) din Codul penal, rezultă că scopul urmărit de legiuitor a fost luarea unei singure măsuri dintre cele prevăzute de Codul penal pentru sancționarea minorului, indiferent de numărul de fapte săvârșite, acest criteriu fiind avut în vedere de instanță la alegerea măsurii dispuse (privative sau neprivative de libertate). Din analiza comparativă a acestor dispoziții rezultă că legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea ca din durata măsurii internării într-un centru de detenție să fie dedusă perioada în care minorul s-a aflat într-un centru educativ, în cazul înlocuirii măsurii în ipoteza concursului de infracțiuni, însă a prevăzut-o expressis verbis în ipoteza prelungirii duratei măsurii internării într-un centru de detenție, în condițiile săvârșirii de infracțiuni concurente. Lipsa acestei prevederi din dispozițiile art. 124 alin. (3) din Codul penal nu poate fi calificată ca fiind o omisiune a legiuitorului, ce permite aplicarea prin analogie a dispozițiilor art. 125 alin. (3) din Codul penal. Dimpotrivă, în ipoteza dispunerii înlocuirii măsurii internării într-un centru educativ cu măsura internării într-un centru de detenție, instanța va avea în vedere și va lua în considerare aspectul că inculpatul a fost anterior internat într-un centru educativ, valorificând măsura educativă ori perioada deja executată din aceasta în procesul de individualizare a măsurii pe care urmează să o dispună pentru întreaga activitate infracțională. Într-o asemenea ipoteză nu sunt incidente nici prevederile art. 40 alin. (3) din Codul penal, care permit deducerea din durata pedepsei aplicate pentru infracțiunile concurente a perioadei executate în temeiul hotărârii anterioare, nefiind vorba despre o pedeapsă în sensul titlului III din Codul penal, ci despre o măsură educativă, care are un alt regim juridic. În susținerea acestei soluții este relevantă și Decizia nr. 2 din 26 ianuarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 15 martie 2016, prin care s-a admis sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și s-a stabilit că, în ipoteza infracțiunilor concurente săvârșite în timpul minorității, judecate separat, durata măsurii educative neprivative de libertate, dispusă pentru o infracțiune concurentă și executată, nu se scade din durata măsurii educative neprivative sau privative de libertate, dar va fi avută în vedere la alegerea și stabilirea sancțiunii, conform art. 129 alin. (1) din Codul penal. A fost atașată și Minuta întâlnirii de unificare a practicii în materie penală din data de 28 octombrie 2019, organizată la nivelul Curții de Apel București și a instanțelor arondate pe trimestrul III al anului 2019, din care reiese că, cu majoritate de voturi, s-a opinat în sensul deducerii duratei executate din măsura educativă a internării într-un centru educativ din noua măsură privativă de libertate aplicată, întrucât este vorba despre o privare de libertate. Răspunsul Curții de Apel Oradea cuprinde doar mențiunea neidentificării, în jurisprudența acesteia și a instanțelor din circumscripție, a unor hotărâri relevante pentru problema de drept ce face obiectul sesizării. ... ...