Decizia ÎCCJ nr. 6/2020 (HP)Punctul IX

IX. Înalta Curte de Casație și Justiție 38. Examinând sesizarea, întrebarea ce face obiectul acesteia și raportul întocmit în cauză, constată următoarele: ... 39. Înainte de cercetarea în fond a problemei de drept supuse dezlegării, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie să analizeze dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ... 40. Potrivit dispozițiilor art. 475 din Codul de procedură penală, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective și asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 41. Din cuprinsul prevederilor legale citate, care reglementează procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, rezultă următoarele condiții de admisibilitate a sesizării, care trebuie îndeplinite cumulativ: – întrebarea să fie formulată în cursul judecății de un complet al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al unei curți de apel sau tribunal; ... – cauza să fie soluționată în ultimă instanță; ... – să existe o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective; ... – Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat anterior asupra acelei chestiuni de drept printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 42. Procedând la analiza admisibilității sesizării, se constată că aceste condiții nu sunt îndeplinite decât parțial. ... 43. Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de un complet al Tribunalului Dolj - Secția penală, iar titularul sesizării, învestit cu judecarea cererii de abilitare, potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 253/2013, urmează să soluționeze cauza în ultimă instanță, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care nu este supusă niciunei căi de atac. ... 44. De asemenea, chestiunea de drept supusă dezlegării nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, iar Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat deja asupra sa printr-o hotărâre obligatorie pentru toate instanțele. ... 45. În ceea ce privește cerința noutății chestiunii de drept supuse interpretării, care reprezintă o condiție distinctă de admisibilitate, în absența unei definiții legale a acestei noțiuni, verificarea îndeplinirii ei ține de exercitarea atributului de apreciere al completului învestit cu soluționarea unei astfel de sesizări. ... 46. Pentru a se conchide asupra noutății chestiunii de drept este necesar a se observa scopul legiferării acestei instituții procesuale a hotărârii prealabile, ca mecanism de unificare a practicii, anume acela de a preîntâmpina apariția unei practici neunitare (control a priori), spre deosebire de mecanismul recursului în interesul legii, care are menirea de a înlătura o practică neunitară, deja intervenită în practica instanțelor judecătorești (control a posteriori). ... 47. Examenul jurisprudențial efectuat în speță evidențiază faptul că instanțele nu s-au confruntat cu problema de drept în discuție, nefiind înaintate hotărâri relevante din care să rezulte o cristalizare a unei jurisprudențe în legătură cu chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită; se constată, așadar, că și această condiție este îndeplinită. ... 48. Cererea cu care este învestită instanța de sesizare are ca obiect o procedură de abilitare a persoanelor juridice de drept privat în vederea implicării în organizarea și desfășurarea executării pedepselor și a măsurilor neprivative de libertate, potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 253/2013, urmărindu-se a se stabili măsura în care dispozițiile legale menționate, care reglementează abilitarea asociațiilor, fundațiilor și societăților, ar putea fi aplicabile și unui cabinet individual de psihologie. ... 49. Prin urmare, chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită se referă la stabilirea titularilor cererilor de abilitare, astfel cum rezultă din enumerarea conținută în art. 20 alin. (1) din Legea nr. 253/2013, care reglementează procedura de abilitare a asociațiilor, fundațiilor și societăților, enumerare care se regăsește, de altfel, și în cuprinsul Regulamentului de aplicare a Legii nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 604/2016, precum și în cuprinsul Hotărârii Guvernului nr. 818/2018 privind aprobarea standardelor minime de lucru în probațiune pentru instituțiile din comunitate. ... 50. Asupra condiției referitoare la existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că obiectul și scopul sesizării trebuie să aibă în vedere fie o normă de drept îndoielnică, imperfectă, lacunară sau neclară, de natură să atragă o problemă veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit textul de lege, fie o normă cutumiară neclară, incompletă sau incertă ori incidența unor principii generale de drept al căror conținut sau sferă de acțiune sunt discutabile. ... 51. Se reține că sesizarea formulată de Tribunalul Dolj - Secția penală, în ceea ce privește problema de drept supusă discuției, este inadmisibilă, întrucât aceasta nu constituie o veritabilă „chestiune de drept“ de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, condiție ce reiese din economia dispozițiilor art. 475 din Codul de procedură penală. ... 52. Astfel, în jurisprudența sa, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (Decizia nr. 14 din 12 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 24 iunie 2015) a statuat că „este necesar ca sesizarea să tindă la interpretarea in abstracto a unor dispoziții legale determinate, iar nu la rezolvarea implicită a unor chestiuni ce țin de particularitățile fondului speței“. ... 53. Înțelesul sintagmei „chestiuni de drept“, la care face referire art. 475 din Codul de procedură penală, a fost, de asemenea, stabilit în jurisprudența recentă a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 9 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 9 august 2018), arătându-se că se impune examinarea acesteia fie din perspectiva cerinței „noutății“ problemei de drept ridicate, fie a existenței unei neclarități, ambiguități a dispoziției legale supuse interpretării. Și prin Decizia nr. 5 din 10 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 11 martie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat că „sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform art. 475 din Codul de procedură penală, trebuie efectuată doar în situația în care, în cursul soluționării unei cauze penale, se pune problema interpretării și aplicării unor dispoziții legale neclare, echivoce, care ar putea da naștere mai multor soluții. Interpretarea urmărește cunoașterea înțelesului exact al normei, clarificarea sensului și scopului acesteia, așa încât procedura prealabilă nu poate fi folosită în cazul în care aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident, încât nu lasă loc de îndoială cu privire la modul de soluționare a întrebării adresate“. ... 54. Instanța supremă este chemată să dea o rezolvare de principiu unei chestiuni de drept cu care a fost sesizată, în interpretarea unei norme care ar fi afectată de o asemenea ambiguitate, încât nu ar permite instanței de trimitere ca, prin intermediul unor metode de interpretare a normelor juridice recunoscute în dreptul intern, să stabilească cu suficientă certitudine conținutul și sensul textelor legale ce fac obiectul întrebării prealabile. ... 55. Această cerință rezultă din dispozițiile art. 476 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală, conform cărora încheierea de sesizare trebuie să cuprindă și punctul de vedere al completului de judecată care astfel este ținut să stabilească mai întâi dacă există o problemă de interpretare ce implică riscul unor dezlegări diferite ulterioare. Finalitatea demersului o reprezintă împiedicarea apariției unei jurisprudențe neunitare în materie, instanța supremă nefiind învestită, în cadrul acestei proceduri, cu aplicarea legii în scopul soluționării cauzei respective. ... 56. Or, prin sesizarea formulată, instanța de trimitere reține, pe de o parte, că titularul cererii de abilitare este un cabinet individual de psihologie înregistrat în temeiul art. 13-15 din Legea nr. 213/2004, care reprezintă o formă de organizare distinctă, iar, pe de altă parte, că prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 253/2013, ce reglementează procedura de abilitare a asociațiilor, fundațiilor și societăților, se raportează strict la reglementările cuprinse în Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 și, respectiv, la Legea nr. 31/1990. ... 57. De altfel, niciun raționament juridic al instanței de trimitere nu justifică, raportat la conținutul normei legale, necesitatea unei dezlegări de principiu în scopul împiedicării apariției unei jurisprudențe neunitare în materie, ci instanța solicită a se lămuri în ce măsură cabinetul individual de psihologie, ca formă de organizare specifică a titularului cererii, abilitată să funcționeze în temeiul altor dispoziții legale decât cele menționate în art. 20 alin. (1) din Legea nr. 253/2013, ar putea fi asimilat persoanelor juridice avute în vedere de legiuitor în reglementarea procedurii de abilitare, pornind de la similarități de organizare și înregistrare. ... 58. Cu această motivare, prin întrebarea formulată, instanța de trimitere propune o interpretare extensivă a art. 20 alin. (1) din Legea nr. 253/2013, care să lămurească dacă textul legal menționat poate fi aplicat și altor categorii de persoane decât celor menționate expres și limitativ în textul de lege în discuție. ... 59. Însă, în sensul art. 475 din Codul de procedură penală, nu se poate vorbi despre o chestiune de drept dacă, prin sesizarea formulată, nu se urmărește stabilirea înțelesului sau conținutului normei, ci, pornindu-se de la un anumit rezultat al interpretării extensive a dispozițiilor legale, se are în vedere doar aplicarea normei, cu scopul de a se identifica soluția ce trebuie adoptată în cauză. ... 60. Prin urmare, dificultatea sesizată nu privește interpretarea art. 20 alin. (1) din Legea nr. 253/2013, care reglementează abilitarea asociațiilor, fundațiilor și societăților, ci aplicarea acestor dispoziții legale în circumstanțele particulare ale speței, operațiune ce rămâne în atribuțiile instanței învestite cu soluționarea cauzei. ... 61. Rațiunea sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu este aceea ca judecata instanței supreme să se substituie celei a instanței învestite (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - Decizia nr. 26 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 2 februarie 2016); rolul practicii și al literaturii de specialitate este acela de a oferi repere instanțelor de judecată în ceea ce privește modul de aplicare a legii, cu precizarea expresă că adoptarea unor soluții este atributul exclusiv al judecătorului (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - Decizia nr. 1 din 25 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 28 februarie 2017). ... 62. Trebuie subliniat că mecanismul hotărârii prealabile nu poate fi deturnat de la scopul său firesc, acela al preîntâmpinării apariției unei practici neunitare și utilizat pentru tranșarea în concret a aspectelor litigioase cu care se confruntă instanța de trimitere. ... 63. Argumentația instanței de trimitere în legătură cu justificarea necesității pronunțării unei hotărâri prealabile se îndepărtează de la scopul legii, pentru că asigurarea unei practici unitare pe calea mecanismului hotărârii prealabile presupune identificarea unei chestiuni de drept care ridică dificultăți de interpretare a unor dispoziții legale imperfecte, lacunare sau contradictorii, ce necesită rezolvarea de principiu a acesteia, în scopul de a preîntâmpina apariția unei practici neunitare. ... 64. Textul dispoziției legale cuprinse în art. 20 alin. (1) din Legea nr. 253/2013, referitor la procedura de abilitare a asociațiilor, fundațiilor și societăților, este redactat într-o formă simplă, suficient de clară pentru ca, pe calea unei interpretări gramaticale, să se determine, dincolo de orice echivoc, înțelesul său. ... 65. Prin întrebarea formulată se urmărește rezolvarea problemei generate de incidența acestui text de lege, în contextul particular al cauzei. Or, operațiunea de interpretare și aplicare a unor texte de lege la anumite circumstanțe ce caracterizează fiecare litigiu nu poate fi transferată completului constituit pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile. ... 66. Pe cale de consecință, întrucât mecanismul de unificare a practicii judiciare, prevăzut de art. 475-476 din Codul de procedură penală, nu poate fi valorificat atâta vreme cât legiuitorul a instituit anumite condiții restrictive și cumulative de admisibilitate, sesizarea urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. ... ...