Decizia ÎCCJ nr. 43/2020 (HP)Punctul VI

VI. Jurisprudența instanțelor naționale în materie 45. În urma consultării evidențelor întocmite la nivelul instanței supreme a fost identificată Decizia nr. 19 din 3 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, menționată și de către instanța de trimitere în cuprinsul sesizării formulate. ... 46. Prin această decizie, instanța supremă a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Constanța și a stabilit că: În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 268 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 8 și 12 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, și a dispozițiilor art. 211 lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv a art. 2.526 din Codul civil, actul de control efectuat de Curtea de Conturi sau de un alt organ cu atribuții de control, prin care s-a stabilit în sarcina angajatorului obligația de a acționa pentru recuperarea unui prejudiciu produs de un salariat ori rezultat în urma plății către acesta a unei sume de bani necuvenite, nu marchează începutul termenului de prescripție extinctivă a acțiunii pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului. ... 47. La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele de judecată au comunicat că nu au identificat jurisprudență cu privire la chestiunea de drept ce face obiectul sesizării; numai Tribunalul Galați a transmis hotărâri judecătorești prin care s-a pronunțat asupra problemei de drept supuse dezlegării, iar tribunalele București, Ialomița, Giurgiu și Vaslui, precum și Curtea de Apel Iași au formulat puncte de vedere cu privire la aceasta. ... 48. Astfel, Tribunalul Galați - Secția de contencios administrativ și fiscal a comunicat sentințele nr. 645 din 25.10.2019, nedefinitivă, nr. 647 din 25.10.2019, rămasă definitivă prin nerecurare, și Sentința nr. 1.146 din 17.12.2018, rămasă definitivă prin respingerea recursului ca nefondat. Prin aceste sentințe au fost anulate dispozițiile de imputare emise împotriva reclamanților - funcționari publici, considerându-se că momentul producerii pagubei nu se poate situa în afara perioadei în care fapta a fost săvârșită, și anume a perioadei în care reclamantul se afla în funcția respectivă, astfel încât la data emiterii deciziei de imputare termenul de prescripție era împlinit. ... 49. Conform punctelor de vedere formulate de tribunalele București (Secția a II-a contencios administrativ și fiscal), Ialomița, Giurgiu și Vaslui și de Curtea de Apel Iași, actul administrativ prin care s-a aplicat autorității o corecție financiară nu marchează începutul termenului de prescripție extinctivă a dreptului conducătorului autorității publice de a emite dispoziția de imputare unui funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor. ... 50. În sprijinul acestei opinii au fost invocate prevederile art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011, precum și considerentele Deciziei nr. 19 din 3 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii. ... 51. S-a susținut că termenul de 3 ani se calculează de la data producerii pagubei, scopul urmărit de legiuitor fiind acela de a stabili o limită temporală maximă, în raport cu o dată fixă - cea a producerii pagubei, fiind evident că producerea pagubei este un moment anterior constatării acesteia. Producerea pagubei semnifică o acțiune sau inacțiune culpabilă a funcționarului public de natură a cauza un prejudiciu instituției, iar o astfel de acțiune sau inacțiune era în măsură să se realizeze numai în perioada în care funcționarul a participat efectiv și direct la proiect. În acea perioadă se poate presupune că prejudiciul a fost produs efectiv, iar nu ca rezultat al unui alt demers judiciar. ... 52. S-a arătat că, de altfel, dispozițiile art. 76 alin. (2) teza finală din Legea nr. 293/2004 prevăd în mod expres și explicit că termenul de prescripție de 3 ani pentru emiterea dispoziției de imputare începe să curgă de la data producerii pagubei. ... ...