Decizia CCR nr. 499/2025Punctul 23

23. Referitor la norma juridică a cărei neconstituționalitate se invocă în prezenta cauză, Curtea a constatat că aceasta obligă organele judiciare la luarea măsurilor asigurătorii în cazul unor infracțiuni ce au un obiect material care poate atinge valori foarte mari și al căror pericol social este, de asemenea, foarte ridicat, în acest sens fiind infracțiunile reglementate în capitolul III al Legii nr. 78/2000 intitulat Infracțiuni și care este structurat în secțiunea 1 unde se regăsesc categoriile de infracțiuni - art. 5, în secțiunea a 2-a unde se regăsesc infracțiunile de corupție - art. 6-9, în secțiunea a 3-a unde se regăsesc infracțiunile asimilate infracțiunilor de corupție - art. 10-16, în secțiunea a 4-a unde au fost reglementate infracțiunile în legătură directă cu infracțiunile de corupție, dar care au fost abrogate prin art. 79 pct. 10 din titlul II al Legii nr. 187/2012 - art. 17 și 18, și în secțiunea a 4^1-a unde se regăsesc infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene - art. 18^1-18^5. Așa fiind, instanța de control constituțional a constatat că și prejudiciile provocate prin săvârșirea respectivelor infracțiuni constau în sume însemnate de bani. În aceste condiții, Curtea a reținut că textul criticat asigură posibilitatea acoperirii parțiale sau totale a pagubelor provocate, caracterul obligatoriu al măsurilor asigurătorii având rolul de a împiedica sustragerea, ascunderea sau înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul lor. ...