Decizia CCR nr. 499/2025Punctul 29

29. Totodată, Curtea reține că susținerile potrivit cărora legiuitorul a prevăzut obligativitatea instituirii măsurilor asigurătorii în cazul săvârșirii infracțiunilor de spălare a banilor sau de finanțare a actelor de terorism, de evaziune fiscală și de corupție, în timp ce, în cazul altor infracțiuni, nu există o dispoziție similară, contrar dispozițiilor constituționale privind egalitatea în drepturi, sunt neîntemeiate. În mod constant în jurisprudența sa, Curtea a statuat că Legea fundamentală nu stabilește mijloacele juridice prin care trebuie realizată ocrotirea valorilor sociale, acestea fiind lăsate la aprecierea legiuitorului, având în vedere că politica penală a statului poate avea diverse imperative și priorități în diferite perioade de timp, determinate de frecvența, gravitatea și consecințele faptelor antisociale. În raport cu acestea, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că legiuitorul alege mijloacele juridice prin care urmărește protecția diferitelor categorii de relații sociale, ceea ce înseamnă că, în funcție de gradul de pericol social, poate considera că anumite fapte trebuie incriminate și combătute prin aplicarea de sancțiuni de drept penal, iar altele nu, fără a se aduce însă vreo atingere principiului egalității în drepturi consacrat de art. 16 din Constituție (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 783 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 24 aprilie 2017, paragraful 18). Considerentele anterior menționate sunt aplicabile mutatis mutandis și în ceea ce privește reglementarea obligativității instituirii măsurilor asigurătorii în cazul săvârșirii anumitor infracțiuni, cum sunt infracțiunile de spălare a banilor sau de finanțare a actelor de terorism, evaziunea fiscală, infracțiunile de corupție, infracțiunile asimilate infracțiunilor de corupție, respectiv infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene. Principiul egalității în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracțiunilor, iar reglementarea obligativității instituirii măsurilor asigurătorii în funcție de anumite elemente incidente este expresia firească a principiului constituțional menționat, care impune ca la aceleași situații juridice să se aplice același regim, iar la situații juridice diferite tratamentul juridic să fie diferențiat. De altfel, prin Decizia nr. 682 din 30 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 21 octombrie 2020, paragraful 39, Curtea a constatat că persoanele care au săvârșit infracțiuni diferite se află în situații juridice diferite, ceea ce permite și instituirea unui tratament juridic diferențiat, conform opțiunii libere a legiuitorului, fără a se putea reține instituirea unor privilegii sau a unor discriminări. ...