Decizia CCR nr. 504/2025Punctul 9

9. Guvernul arată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă este neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, conform cărora competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt stabilite numai prin lege, judecătorul fiind cel care decide modul de soluționare a unui litigiu, dar numai în formele și condițiile procedurale instituite de lege. Prin art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă, în forma criticată, legiuitorul a dorit eliminarea de la sancțiunea anulării cererii a neîndeplinirii de către reclamant a obligațiilor prevăzute de art. 194 lit. d) și e) din Codul de procedură civilă, fără să aibă vreo intenție să modifice regulile de judecată ale procedurii de regularizare; nu a existat niciun argument logic pentru ca regularizarea să fie scindată, pe de o parte, aplicarea sancțiunii anulării cererii să se facă în ședință publică, iar, pe de altă parte, soluționarea cererii de reexaminare să se facă în cameră de consiliu, astfel cum se dispune la art. 200 alin. (7) din Codul de procedură civilă. Se menționează jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 479 din 21 noiembrie 2013. ...