Decizia ÎCCJ nr. 13/2020 (HP)Punctul V

V. Punctele de vedere exprimate de către curțile de apel și instanțele judecătorești arondate În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanțelor judecătorești asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. În urma consultării instanțelor de judecată s-a evidențiat opinia majoritară potrivit căreia „întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale reprezintă, în sensul prevăzut de art. 308 alin. (1) din Codul penal, raportat la art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal, persoana care exercită permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal, respectiv în cadrul unei întreprinderi individuale ce exercită un serviciu de interes public, care este supusă controlului ori supravegherii autorităților publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public“. În acest sens au opinat Curtea de Apel Bacău și instanțele arondate (Tribunalul Bacău, Judecătoria Roman, Judecătoria Moinești), Curtea de Apel București (Tribunalul București, Tribunalul Călărași, Judecătoria Oltenița, Tribunalul Ilfov, Judecătoria Buftea, Tribunalul Teleorman), Curtea de Apel Cluj (Tribunalul Bistrița-Năsăud, Judecătoria Bistrița, Judecătoria Baia Mare), Curtea de Apel Constanța (Tribunalul Constanța), Curtea de Apel Craiova (Tribunalul Dolj, Judecătoria Băilești, Judecătoria Filiași, Tribunalul Mehedinți), Curtea de Apel Galați și Tribunalul Brăila, Curtea de Apel Iași și instanțele arondate (Tribunalul Iași, Judecătoria Iași, Tribunalul Vaslui, Judecătoria Huși, Judecătoria Vaslui) și Curtea de Apel Pitești. În susținerea acestei opinii, rezultate din interpretarea prevederilor art. 308 din Codul penal și ale art. 175 alin. (2) din Codul penal, dar și a noțiunilor de „serviciu public“ și de „funcție publică“, așa cum au fost statuate prin considerentele deciziilor nr. 18/2017, nr. 26/2014, nr. 20/2014 și nr. 28/2017 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a mai arătat că, în raport cu specificul întreprinderii individuale din speța care a determinat problema de drept, respectiv faptul că aceasta se încadrează în categoria operatorilor economici care exploatează, prelucrează, depozitează sau comercializează materiale lemnoase, activitatea acestei întreprinderi de a emite avize de însoțire a materialului lemnos care atestă proveniența legală a acestuia, pe perioada transportului și/sau pe perioada depozitării, este un serviciu public cu specific silvic. Activitatea desfășurată de titularul întreprinderii individuale arătate anterior este supusă controlului autorităților publice, așa cum rezultă din dispozițiile art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 996/2008 pentru aprobarea Normelor referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund. O opinie contrară a fost exprimată de Curtea de Apel București și o parte din instanțele arondate acesteia (Tribunalul Giurgiu, Judecătoria Cornetu, Judecătoria Bolintin-Vale, Judecătoria Giurgiu), Curtea de Apel Târgu Mureș, Curtea de Apel Timișoara și o parte din instanțele arondate acesteia (Tribunalul Caraș-Severin, Tribunalul Timiș, Judecătoria Reșița, Judecătoria Caransebeș), Judecătoria Brăila, în sensul că „întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale nu reprezintă, în sensul prevăzut de art. 308 alin. (1) din Codul penal, raportat la art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal, persoană care exercită permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal, respectiv în cadrul unei întreprinderi individuale ce exercită un serviciu de interes public, care este supusă controlului ori supravegherii autorităților publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public“. În susținerea acestei opinii s-a invocat faptul că întreprinderea individuală nu poate fi subiect activ al unei infracțiuni săvârșite în realizarea obiectului de activitate, întrucât nu are personalitate juridică, iar activitatea întreprinderii individuale nu este supusă, în sensul art. 175 alin. (2) teza finală din Codul penal, controlului sau supravegherii cu privire la îndeplinirea activității calificate ca fiind de interes public, controlul exercitat de autoritățile silvice, respectiv de alte instituții asupra circulației materialului lemnos având un caracter general. De asemenea, s-a apreciat că întreprinzătorul, titular al întreprinderii individuale, nu este în serviciul întreprinderii individuale, prin raportare la exigențele art. 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008. Un alt punct de vedere a fost exprimat de Tribunalul Sibiu, care a opinat în sensul că titularul întreprinderii individuale se încadrează în dispozițiile art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal, în măsura în care activitatea prestată de acesta este supusă controlului unei autorități publice. În același sens a opinat și Judecătoria Onești, care a arătat că, în sistemul reglementării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2008, întreprinderea individuală nu are calitatea de persoană juridică, astfel încât nu poate răspunde penal, ceea ce înseamnă că titularul întreprinderii individuale va răspunde penal ca funcționar public în temeiul art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal. Sa mai menționat că art. 308 alin. (1) din Codul penal presupune ca premisă un raport de serviciu și o însărcinare de la o persoană fizică sau de la oricare persoană juridică, ori întreprinderea individuală nu este o persoană juridică. ...