Decizia ÎCCJ nr. 13/2020 (HP)Punctul VI

VI. Opinia specialiștilor consultați În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, au fost solicitate opiniile mai multor specialiști în drept penal asupra chestiunii de drept supuse examinării, singurul punct de vedere fiind transmis de Centrul de Cercetări în Științe Penale al Facultății de Drept din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Asupra chestiunii de drept, astfel cum a fost formulată, Centrul de Cercetări în Științe Penale al Facultății de Drept din cadrul Universității de Vest din Timișoara a apreciat că întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale nu reprezintă, în sensul prevăzut de art. 308 alin. (1) din Codul penal, raportat la art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal, persoană care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal, respectiv în cadrul unei întreprinderi individuale ce exercită un serviciu de interes public, care este supusă controlului ori supravegherii autorităților publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. În susținerea acestui punct de vedere, Centrul de Cercetări în Științe Penale al Facultății de Drept din cadrul Universității de Vest din Timișoara a precizat că art. 308 din Codul penal asimilează noțiunii de „funcționar“ două categorii de persoane, și anume persoanele care „exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal și, respectiv, persoanele care „exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în cadrul oricărei persoane juridice“, apreciind că solicitarea Curții de Apel Pitești privește prima categorie de persoane. Prin opinia transmisă, Centrul de Cercetări în Științe Penale al Facultății de Drept din cadrul Universității de Vest din Timișoara a considerat că problema de drept supusă dezlegării a fost formulată eronat, apreciind că întrebarea trebuie reformulată în sensul de a se stabili dacă întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale care desfășoară activități dintre cele descrise la art. 20 alin. (1) lit. b) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 996/2008 ar putea fi încadrat în categoria funcționarilor publici la care se referă art. 175 alin. (2) din Codul penal. Totodată, a apreciat că pentru lămurirea problemei de drept trebuie să se stabilească dacă întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale este o persoană care „exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice“ și dacă întreprinderea individuală este o persoană fizică dintre cele la care se referă art. 175 alin. (2) din Codul penal. În ceea ce privește primul aspect a arătat că întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale este, conform prevederilor art. 2 lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008, persoana fizică care organizează o întreprindere economică, situație în care el nu realizează o însărcinare și nici nu este în serviciul unei persoane fizice. Potrivit lit. g) a aceluiași articol, întreprinderea individuală este acea întreprindere economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică, iar potrivit lit. f) , întreprinderea economică este „activitatea economică desfășurată în mod organizat, permanent și sistematic, combinând resurse financiare, forță de muncă, materii prime, mijloace logistice și informație, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege“. Potrivit art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008, „persoanele fizice (...) pot desfășura activitățile economice după cum urmează: (...) b) ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale;“. În sprijinul acestei orientări au fost invocate considerentele Deciziei nr. 1/2016 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală și s-a concluzionat în sensul că: întreprinzătorul titular nu poate fi decât o persoană fizică; întreprinderea individuală este o formă de organizare a activității unei persoane fizice supusă unor dispoziții legale specifice; întreprinderea individuală nu este persoană juridică deoarece nu are personalitate juridică; întreprinderea individuală nu este o persoană fizică; raporturile dintre persoana fizică întreprinzător titular și întreprinderea individuală nu sunt raporturi de subordonare, întreprinzătorul titular nu este angajat, nu lucrează în serviciul întreprinderii individuale, nu realizează vreo însărcinare din partea întreprinderii individuale, ci activitatea desfășurată de el, cu un regim juridic aparte, poartă denumirea de întreprindere individuală. În ceea ce privește cel de-al doilea aspect s-a arătat că întreprinderea individuală nu este o persoană fizică, ci o formă de organizare a activității care nu se suprapune nici peste noțiunea de persoană fizică, nici peste noțiunea de persoană juridică, nefiind nici măcar „o entitate de sine stătătoare“, în sprijinul acestei afirmații fiind și dispozițiile art. 27 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008. Referitor la activitățile de emitere de avize de însoțire, respectiv documente care însoțesc materialul lemnos cu scopul de a atesta proveniența legală a acestuia, aceste activități sunt supuse controlului și aplicării sancțiunilor contravenționale de către autoritățile publice prevăzute de art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 996/2008 pentru aprobarea Normelor referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și a instalațiilor de prelucrat lemn rotund. În situația în care Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală va proceda la reformularea întrebării, s-a apreciat că, în urma acestui demers, instanța supremă urmează să verifice dacă persoana fizică întreprinzător titular al întreprinderii individuale este „funcționar public“ în sensul art. 175 alin. (2) din Codul penal. Astfel, întreprinzătorul titular al întreprinderii individuale este o persoană fizică ce își organizează activitatea sub forma unei întreprinderi individuale, acesta este cel care intră în raporturi cu autoritățile și cu terții și răspunde pentru actele și faptele săvârșite (indiferent de tipul de răspundere - penală, civilă, contravențională). În ceea ce privește activitatea desfășurată de întreprinzătorul titular al întreprinderii individuale în speță - emitere de avize de însoțire, respectiv documente care însoțesc materialul lemnos cu scopul de a atesta proveniența legală a acestuia, acest tip de activități sunt supuse controlului și aplicării sancțiunilor contravenționale de către autoritățile publice prevăzute de art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 996/2008, intrând, conform argumentelor expuse anterior, în categoria serviciilor de interes public la care se referă art. 175 alin. (2) din Codul penal. Pentru aceste argumente, s-a concluzionat că persoana fizică întreprinzător titular al întreprinderii individuale care desfășoară activități de interes public este „funcționar public“ în sensul art. 175 alin. (2) din Codul penal. ...