Decizia CCR nr. 496/2025Punctul 21

21. Curtea a reținut că sintagma „li se poate cere să muncească“ exprimă, în mod clar și previzibil, posibilitatea unei persoane private de libertate de a munci în timpul executării pedepsei, în acord cu dispozițiile art. 42 din Legea fundamentală. De asemenea, Curtea a reținut că dreptul la muncă al persoanelor private de libertate nu este un drept absolut, ci poate fi exercitat doar în anumite condiții. În acest sens, Curtea a reținut că, pentru organizarea exercitării acestui drept, administrația locului de deținere întreprinde demersurile necesare pentru identificarea posibilităților de a asigura folosirea la muncă a unui număr cât mai mare de deținuți [art. 173 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013]. Selecționarea la muncă a deținuților se face în funcție de regimul de executare, cu aprobarea directorului locului de deținere, la propunerea unei comisii formate din reprezentanții sectorului reintegrare socială, regim penitenciar, medical, evidență și organizarea muncii, sub coordonarea directorului adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar, în calitate de președinte. Comisia poate fi completată cu personal de specialitate, în vederea verificării deprinderilor profesionale sau abilităților practice ale deținuților. Procedura și criteriile de selecționare la muncă a deținuților se stabilesc prin decizia directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor [art. 174 alin. (1) și (2) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013]. Deținuții pot fi folosiți la muncă în spații din interiorul sau exteriorul penitenciarului, la operatori economici, în instituții publice, precum și la alte persoane fizice sau juridice. Munca prestată urmărește menținerea și creșterea capacității acestora de a-și câștiga existența după liberare și realizarea unor venituri care se pot folosi la îmbunătățirea condițiilor de deținere și pentru susținerea acțiunilor de resocializare a persoanelor condamnate. ...