Decizia CCR nr. 495/2025Punctul 33

33. Autorii excepției susțin că textele de lege criticate sunt contrare atât dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) -(5) referitor la statul român, ale art. 11 alin. (1) și (2) privind dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) și (2) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție, astfel cum acestea se interpretează, în temeiul art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, și prin prisma exigențelor art. 6 paragraful 2 referitor la prezumția de nevinovăție din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 73 alin. (3) lit. h) potrivit căruia infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora se reglementează prin lege organică, ale art. 124 alin. (1) și (2) referitor la înfăptuirea justiției, ale art. 126 alin. (1) privind instanțele judecătorești și ale art. 148 alin. (2) -(4) privind integrarea în Uniunea Europeană, cât și prevederilor art. 3 privind interzicerea torturii, și ale art. 8 privind dreptul la respectarea vieții private și de familie, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea reține ca normă de referință și dispozițiile art. 22 alin. (2) și ale art. 26 din Constituție, astfel cum acestea se interpretează, în temeiul art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, prin prisma exigențelor art. 3 și 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Totodată, autorii excepției invocă și dispozițiile art. 49 referitor la principiile legalității și proporționalității infracțiunilor și pedepselor din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. ...