Decizia CCR nr. 495/2025Punctul 49

49. Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 alin. (1) lit. a) din Codul penal, Curtea reține că acestea reglementează condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere atât în cazul săvârșirii unei infracțiuni unice, cât și în ipoteza concursului de infracțiuni, norma penală stabilind ca pedeapsa aplicată să fie închisoarea de cel mult 3 ani. Prevederi similare, în cazul săvârșirii unui concurs de infracțiuni, se regăseau în art. 86^1 alin. (2) din Codul penal anterior. Curtea reține că suspendarea executării sub supraveghere constituie o măsură de individualizare judiciară a pedepsei închisorii - din punctul de vedere al executării acesteia - care permite instanței de judecată ca, prin hotărârea de condamnare, să suspende executarea efectivă, prin privare de libertate, a pedepsei închisorii aplicate condamnatului, pe durata unui termen de supraveghere, pe parcursul căruia persoana condamnată să fie supusă unui ansamblu de măsuri de supraveghere și obligații. Totodată, în ceea ce privește dispozițiile art. 76 alin. (1) -(3) din Codul penal, Curtea reține că circumstanțele atenuante conduc la reducerea cu o treime a limitelor pedepsei, dacă aceasta este închisoarea sau amenda, iar atunci când legea prevede pentru o infracțiune pedeapsa detențiunii pe viață, dacă se rețin circumstanțe atenuante, se aplică pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani. Reducerea limitelor speciale ale pedepsei poate fi făcută o singură dată, indiferent câte circumstanțe atenuante sunt reținute de către instanță, iar efectul circumstanțelor atenuante este obligatoriu. Cu alte cuvinte, atunci când instanța constată existența unei astfel de împrejurări, ea este obligată să aplice dispozițiile legale precitate. Examinând normele penale precitate, contrar susținerilor autorilor, Curtea constată că, în temeiul art. 76 din Codul penal, în cazul în care există circumstanțe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu o treime indiferent de gravitatea în abstract a infracțiunii, judecătorul având astfel o mai mare libertate de apreciere în stabilirea concretă a pedepsei. ...