Decizia CCR nr. 472/2025Punctul 19

19. Curtea a arătat că această distincție realizată între persoanele asigurate în mod obligatoriu și cele asigurate în mod facultativ nu este arbitrară, deoarece pot fi evidențiate temeiuri care să o susțină în mod obiectiv și rezonabil. Astfel, chiar dacă, teoretic, și asigurații care realizează în mod voluntar stagiu de cotizare și cei care îl datorează ca efect al legii se află în situații asemănătoare din perspectiva faptului că patrimoniul lor se diminuează cu aceleași sume sau a faptului că ambele categorii au aceeași așteptare, adică aceea ca, în cazul producerii riscului asigurat, statul să își execute obligația de a achita prestația socială, există deosebiri cel puțin la fel de relevante. De pildă, asigurații care optează să achite stagiu de cotizare, spre deosebire de cei asigurați ca efect al legii, au posibilitatea să achite sau să nu achite astfel de sume, să înceteze oricând achitarea lor, să opteze pentru o anumită bază de calcul etc. În schimb, asigurații obligatoriu nu au această libertate, ei fiind datori, în principiu, să realizeze stagiul de cotizare independent de opțiunea lor la nivelul veniturilor realizate. Ca atare, statul, în cauză Guvernul, prin adoptarea celor două norme criticate, poate acorda o greutate cel puțin la fel de mare acestor deosebiri și, ca atare, să instituie un tratament diferențiat al celor două categorii, respectiv să acorde pensia de invaliditate doar celor care au achitat în mod obligatoriu stagiul de cotizare. ...