Decizia CCR nr. 463/2025Punctul 15

CCR · decizie de neconstituționalitate · 16.10.2025 · dosar 5.079/327/2020
Punctul 15
15. Cu privire la critica referitoare la limitarea posibilității de desființare a hotărârii atacate și de dispunere a rejudecării cauzei de către judecătorul sau completul care a pronunțat-o doar la situația încălcării dispozițiilor privind citarea [art. 425^1 alin. (7) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală], Curtea reamintește jurisprudența sa constantă, potrivit căreia legiuitorul poate să reglementeze, în privința căilor de atac, termene, forma și conținutul, instanța la care se depun, competența și modul de judecare, soluțiile ce pot fi adoptate, astfel cum prevăd dispozițiile constituționale ale art. 126 alin. (2) . Curtea a constatat că stabilirea unor condiționări pentru introducerea acțiunilor în justiție nu constituie, în sine, o încălcare a accesului liber la justiție, acesta presupunând accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, fiind de competența exclusivă a legiuitorului să instituie regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție ce rezultă din dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție (a se vedea în acest sens Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Însă legiuitorul este ținut să o facă orientându-se după principiul est modus in rebus, respectiv legiuitorul trebuie să fie preocupat ca exigențele instituite să fie îndeajuns de rezonabile încât să nu pună sub semnul întrebării însăși existența dreptului (a se vedea în acest sens Decizia nr. 39 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 12 martie 2004, Decizia nr. 40 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 16 martie 2004, sau Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, paragraful 26). Astfel, accesul la căile de atac este un drept fundamental, însă modalitatea concretă de exercitare a acestui drept, inclusiv limitările sau restricțiile procedurale, țin de marja de apreciere a legiuitorului, fiind legitime dacă urmăresc un scop justificat. ...
Sursa oficială ↗