Decizia ÎCCJ nr. 17/2020 (HP)Punctul V

V. Punctul de vedere al părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 19. În ceea ce privește contractul de împrumut atestat de avocat la data de 7 mai 2013, apelanta-contestatoare a considerat că acesta nu are caracterul unui titlu executoriu, întrucât în anul 2013 avocații care redactau acte juridice nu erau asimilați funcționarilor, potrivit art. 39 din Legea nr. 51/1995, forma în vigoare la acel moment. ... 20. Avocatul a devenit funcționar la 1 februarie 2014, când art. 39 din Legea nr. 51/1995 a fost modificat, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările ulterioare, potrivit prevederilor art. 51 pct. 2 din această lege. ... 21. Anterior acestei date, art. 39 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 prevedea că „În exercitarea profesiei avocații sunt ocrotiți de lege, fără a putea fi asimilați funcționarului public sau altui salariat“, text de lege coroborat cu prevederile actualului Cod de procedură civilă, în vigoare din 15 februarie 2013, care prevede la art. 278 că cel care conferă dată certă trebuie să aibă calitatea de funcționar, avocatul nefiind considerat sau asimilat unui funcționar în anul 2013. ... 22. În același timp, art. 278 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă stabilește că cel care conferă dată certă trebuie să aibă calitatea de funcționar, enunțându-se categoriile care pot conferi data certă, respectiv notarul public, executorul judecătoresc sau un alt funcționar competent. În condițiile în care avocatul nu a fost considerat sau asimilat unui funcționar în anul 2013, aceste dispoziții legale nu pot fi corelate cu prevederile art. 2.157 din Codul civil, astfel cum a procedat prima instanță în cauza dedusă judecății, astfel că, în consecință, contractul de împrumut în discuție nu este titlu executoriu, nefiind uniformizată legislația între 15 februarie 2013 și 1 februarie 2014. ... 23. Prin urmare, apelanta-contestatoare a apreciat că nu era titlu executoriu contractul de împrumut emis de avocat anterior datei de 1 februarie 2014, în sensul art. 632 din Codul de procedură civilă, întrucât numai după autentificarea actului de către un notar acesta devine autentic. ... 24. Referitor la cea de-a doua problemă de dezlegat, a precizat faptul că, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, avocatul asistă părțile în baza unui contract încheiat în formă scrisă, care dobândește dată certă prin înregistrarea în registrul oficial de evidență. Întrucât data certă rezultă din contractul de asistență juridică, contract care nu a fost întocmit în cauza de față și care atrage nulitatea acelui document întocmit fără respectarea condițiilor de formă, actul astfel întocmit este un înscris sub semnătură privată, care nu poate constitui titlu executoriu. ... 25. Avocatul, spre deosebire de notar, este obligat să întocmească și un contract de asistență juridică cu părțile contractului, al cărui obiect să fie atestarea actului, deoarece, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, avocatul asistă părțile în baza unui contract, iar organizarea profesiei de avocat permite încasarea unui onorariu numai în baza unui contract de asistență juridică prin care să fie stabilit un onorariu pentru munca prestată de avocat. ... 26. Cu titlu de practică judiciară, a invocat o decizie a Tribunalului București, prin care s-a stabilit că un act atestat de avocat nu poate constitui titlu executoriu în condițiile art. 638 din Codul de procedură civilă în vigoare în anul 2013, dar și faptul că avocatul nu avea calitatea de funcționar public anterior anului 2014, constatându-se faptul că actul nu are formă autentică, fapt ce vine în contradicție cu cele susținute de prima instanță în speța de față. ... 27. Intimații nu au formulat un punct de vedere asupra cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ... 28. După comunicarea raportului întocmit de judecătorii-raportori, potrivit dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, apelanta-contestatoare a depus un punct de vedere, însoțit de o opinie juridică, prin care a apreciat că sesizarea este admisibilă, chestiunile ridicate în cauză fiind susceptibile de interpretări diferite, prezentând caracter de noutate și un grad de dificultate, precum și o legătură cu soluționarea în fond a cauzei, astfel că se impune pronunțarea unei hotărâri prealabile. Referitor la dezlegarea celor două probleme invocate, a reiterat susținerile formulate în fața instanței de trimitere. ... 29. Intimații nu au formulat puncte de vedere în termenul prevăzut de art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă. Intimata C a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea sesizării, ca inadmisibilă. ... ...