Decizia CCR nr. 422/2025Punctul 13

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile legale criticate dispun, pentru situația în care minorul este cel care se opune la executare, cu privire la una dintre măsurile pe care legiuitorul le-a stabilit în vederea ducerii la îndeplinire a obligației stabilite prin titlul executoriu. Acestea fac parte din procedura de executare a hotărârilor judecătorești referitoare la minori reglementată de dispozițiile art. 910-914 din Codul de procedură civilă. Din analiza textelor legale ce reglementează această procedură, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că legiuitorul a prevăzut mai multe măsuri graduale ca intensitate menite să constrângă debitorul obligației de încredințare a minorului să execute obligația prevăzută în titlul executoriu, prin intermediul instanței de judecată, inclusiv prin aplicarea unei sancțiuni pecuniare, respectiv aplicarea penalităților, ori constrângerea debitorului cu aplicarea unei sancțiuni penale. Referitor la posibilitatea de a influența comportamentul minorului în sensul de a-l respinge pe părintele care a câștigat procesul, Curtea a reținut că legiuitorul a prevăzut, în funcție de vârsta copilului, un program de consiliere psihologică pentru o perioadă ce nu poate depăși 3 luni, la finalizarea căruia psihologul numit de instanță va întocmi un raport. După primirea raportului, executorul judecătoresc va relua procedura executării silite (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 18 din 15 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 20 august 2019, paragrafele 15 și 16). ...