Decizia ÎCCJ nr. 20/2020 (HP)Punctul VI

VI. Punctul de vedere al completurilor de judecată care au formulat sesizările cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 56. Completul de judecată învestit cu soluționarea apelului în Dosarul nr. 1.050/93/2017 a pornit în analiza sa de la semnificația prevederilor art. 33 din Legea nr. 165/2013, care stabilesc durata termenelor suplimentare puse de legiuitor la dispoziția unităților deținătoare, respectiv obligația entităților învestite de lege de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, în funcție de numărul de cereri nesoluționate la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. În alin. (2) legiuitorul stabilește momentul de la care încep să curgă aceste termene ca fiind data de 1 ianuarie 2014. ... 57. Recurgând la o interpretare sistematică a dispozițiilor textului de lege supus examinării, prin raportare la întreaga economie a dispozițiilor actului normativ, cu luarea în considerare a finalității acestuia, Curtea a apreciat că prevederile alin. (2) al art. 33 din Legea nr. 165/2013, deși par să conțină o reglementare clară a momentului de început al curgerii termenelor acordate în plus în procedura administrativă a Legii nr. 10/2001, nu pot fi aplicate fără a fi în mod corect coroborate cu dispozițiile alin. (3) al aceluiași text de lege. ... 58. Aceste prevederi legale stabilesc în sarcina entităților învestite de lege obligația de a stabili numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, urmând ca datele transmise să fie centralizate și publicate pe pagina de internet a acestei autorități. Având în vedere că legiuitorul a stabilit durata termenelor de soluționare a notificărilor, nerezolvate la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în funcție de încărcătura existentă pe rolul fiecărei unități deținătoare, titularul sesizării a subliniat, sub un prim aspect, faptul că aceste informații au relevanță pentru clarificarea perioadei de timp pe care o mai au la dispoziție entitățile pentru îndeplinirea obligației legale de rezolvare a cererilor de restituire formulate în temeiul legii speciale. În al doilea rând, afișarea acestor informații la sediul entităților învestite de lege cu soluționarea notificărilor și transmiterea lor către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților este importantă pentru titularii cererilor de retrocedare, pentru a putea evalua în mod corect și în timp util termenul în care se va proceda la rezolvarea cererilor, în condițiile în care la expirarea sa au posibilitatea să se adreseze instanței de judecată, în termen de 6 luni, pentru a obține soluționarea pe fond a notificării pe cale judiciară, soluție instituită inițial prin Decizia nr. XX din 19 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite (în continuare, Decizia nr. XX/2007) și consacrată legislativ prin prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013. ... 59. Instanța de trimitere a subliniat că importanța respectării acestor obligații în integralitatea lor este reliefată și de corelarea dispozițiilor art. 33 cu cele ale art. 35 alin. (2) , anterior menționate, constând în faptul că termenul de 6 luni pentru sesizarea organului judiciar, calificat de instanța supremă, prin Decizia nr. 25 din 16 aprilie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 6 iunie 2018 (în continuare, Decizia nr. 25/2018), drept un termen procedural legal, imperativ și absolut, curge de la data expirării termenului legal, stabilit în condițiile art. 33 din Legea nr. 165/2013, pentru soluționarea cererilor de acordare a măsurilor reparatorii în temeiul legii speciale de reparație. ... 60. S-a arătat că interpretarea dispozițiilor legale supuse analizei în litigiul pendinte trebuie să se realizeze în acord cu litera, dar mai ales cu spiritul Legii nr. 165/2013, care, așa cum în mod just observa instanța supremă în considerentele Deciziei nr. 25/2018, reprezintă soluția legislativă de îmbunătățire a mecanismului de acordare a despăgubirilor în materia retrocedărilor, în considerarea observațiilor și recomandărilor Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la ineficacitatea mecanismului intern de despăgubiri existent la acel moment, de natură a crea o problemă sistemică, recurentă și de amploare. Astfel, noul act normativ are menirea de a clarifica situația existentă la nivelul întregii țări pentru finalizarea procesului de restituire și de soluționare a cererilor, de a responsabiliza entitățile învestite cu cererile și notificările privind restituirea și, nu în ultimul rând, de a determina tranșarea finală a acestor cereri prin recursul la instanță, dacă nu sunt respectate termenele stabilite. ... 61. Pe cale de consecință, s-a arătat că Legea nr. 165/2013 a reconfigurat atât obligația entităților învestite de a soluționa notificările, cât și dreptul titularilor/moștenitorilor acestora de a se adresa instanței, în cadrul unor termene riguros stabilite, pentru a se putea atinge eficiența procesului de reparație urmărită la edictarea legii, cu precizarea că astfel de obligații ale entităților și, respectiv, drepturi ale persoanelor îndreptățite existau și anterior adoptării Legii nr. 165/2013, doar că acest act normativ a redefinit clar și în mod definitiv cadrul în care trebuie îndeplinite și, respectiv, exercitate. O interpretare contrară ar fi de natură să conducă la ignorarea rațiunii și scopului Legii nr. 165/2013, acela de a asigura finalizarea procesului de reparație ce a fost început în anul 1991, contribuind la perpetuarea stării de incertitudine sancționată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referitor la stadiul procesului de restituire și reparație. ... 62. În acest context s-a apreciat că obligația entităților legal învestite de stabilire a numărului de cereri rămase nesoluționate și de supunere a acestor informații unor formalități precise de publicitate se înscrie în același climat de transparență, coerență și previzibilitate pe care legiuitorul a intenționat să îl imprime procesului de soluționare a notificărilor formulate în temeiul legii speciale de reparație. ... 63. Prin urmare, problema de drept care se impune a fi soluționată în litigiul pendinte și care constituie obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe calea procedurii reglementate de prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă, este aceea de a stabili dacă îndeplinirea acestor obligații influențează sau nu momentul de început al curgerii termenului instituit în parametrii prevederilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013. Pe de o parte, Curtea a observat că se poate îmbrățișa o interpretare rigidă, centrată pe faptul că dispozițiile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 arată expres că aceste termene încep să curgă de la data de 1 ianuarie 2014 sau se poate recurge la o interpretare coroborată a prevederilor alin. (2) și (3) ale textului de lege anterior menționat, în sensul că momentul de început al curgerii termenelor instituite de dispozițiile art. 33 alin. (1) este fixat de legiuitor la data de 1 ianuarie 2014, însă sub condiția îndeplinirii complete și corecte a obligațiilor impuse prin prevederile alin. (3) al art. 33 din Legea nr. 165/2013. ... 64. Raportându-se la spiritul reglementării cuprinse în Legea nr. 165/2013 și al tuturor garanțiilor de rezonabilitate, de coerență, de transparență și de certitudine a obținerii unei soluții, fie pe cale administrativă, fie pe cale judiciară, pe care acest act normativ urmărește să le confere notificatorilor, în procesul de soluționare a cererilor lor întemeiate pe prevederile legii speciale, instanța de trimitere apreciază că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 33 alin. (1) și (2) nu se poate face abstracție de cele statuate prin prevederile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 165/2013. În fundamentarea acestei concluzii, Curtea a avut în vedere și ipoteza în care unitatea deținătoare, cu neobservarea exigențelor impuse de dispozițiile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, stabilește numărul de cereri nesoluționate și îndeplinește formele de publicitate după expirarea celui mai lung termen de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 33 alin. (1) din același act normativ. ... 65. O interpretare strictă a normelor legale supuse analizei ar fi de natură să conducă la concluzia tardivității cererii persoanei îndreptățite, formulate în temeiul prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, soluție care s-ar dovedi profund inechitabilă și contrară spiritului Legii nr. 165/2013 și a întregului sistem reparatoriu instituit de Legea nr. 10/2001, în condițiile în care ar ajunge să fie sancționat notificatorul datorită culpei unității deținătoare de a nu-și fi îndeplinit obligațiile legale. Prevederile art. 33 alin. (3) instituie aceste obligații în favoarea celor îndreptățiți la măsuri reparatorii, tocmai pentru a cunoaște situația unității deținătoare și pentru a putea acționa în acord cu disciplina impusă de termenele prevăzute de lege, a căror principal scop este de a asigura finalizarea în condiții de coerență și transparență a procesului de restituire a proprietăților imobiliare preluate abuziv. ... 66. Completurile de judecată învestite cu soluționarea apelurilor în dosarele nr. 4.494/118/2017 și nr. 4.556/118/2017 au reținut că rațiunile cu privire la finalitatea urmărită de către legiuitor odată cu adoptarea Legii nr. 165/2013 sunt unanim acceptate (ele referindu-se la crearea unui cadru eficient de soluționare a cererilor formulate în baza legilor reparatorii, prin instituirea unei proceduri rapide, previzibile, cu reguli accesibile și termene clar definite pentru fiecare etapă). ... 67. Hotărârea-pilot în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României identificase de altfel, ca unul din punctele slabe ale vechii proceduri, lipsa unor termene clare, constrângătoare pentru analizarea dosarelor de către entitățile învestite cu soluționarea cererilor, de natură să confere un caracter teoretic și iluzoriu obligației entității și să golească de conținut dreptul de acces la o instanță (paragrafele 225 și 226). ... 68. Fiind chemată să evalueze compatibilitatea cu Legea fundamentală a dispozițiilor Legii nr. 165/2013, Curtea Constituțională a arătat că această lege specială a fost adoptată ca urmare a asumării de către statul român a obligației decurgând din hotărârea-pilot, privind implementarea de proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, care să acorde sistemului de despăgubiri previzibilitate sporită (Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, paragraful 34). ... 69. Pe lângă eficientizarea procesului reparatoriu, Curtea Constituțională a apreciat că se asigură astfel și certitudinea finalizării lui, prin reglementarea legală expresă a posibilității persoanei care se consideră îndreptățită de a acționa împotriva refuzului nejustificat al entității de a răspunde la notificare, noua lege instituind, prin art. 35 alin. (2) , ceea ce în vechiul cadru procesual era recunoscut doar pe calea Deciziei nr. XX/2007 (Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015, paragraful 20). ... 70. Înlăturând critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, forul constituțional a relevat faptul că textul nu încalcă accesul liber la justiție, ci, dimpotrivă, permite persoanelor interesate să se adreseze instanței pentru a se pronunța asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și pentru a soluționa pe fond cererea lăsată în nelucrare de către entitatea învestită de lege. Acest drept poate fi exercitat într-un interval de 6 luni, „care începe să curgă de la expirarea termenelor prevăzute de art. 33 și art. 34, termene pe care Legea nr. 165/2013 le acordă entităților învestite pentru soluționarea cererilor“ (Decizia nr. 818 din 24 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 29 februarie 2016, paragraful 20). ... 71. Singura condiționare pe care art. 35 alin. (2) o impune accesului la justiție constă în împlinirea în prealabil a termenelor prevăzute de art. 33 și art. 34 din lege (Decizia nr. 165 din 26 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 21 mai 2019, paragraful 24). Prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a înlăturat critica referitoare la neconstituționalitatea acelorași dispoziții, ca urmare a faptului că persoanele interesate nu cunosc momentul curgerii termenului de 6 luni, din cauza nerespectării de către entitățile învestite de lege a obligației de informare cu privire la numărul cererilor rămase nesoluționate. S-a arătat că trimiterea făcută la art. 33 alin. (1) lit. a) , b) și c) din Legea nr. 165/2013 implică atributul instanțelor judecătorești în a aprecia asupra situației de fapt, de la caz la caz, interpretând și determinând totodată dispozițiile legale aplicabile. ... 72. Întrucât statuarea asupra interpretării corecte și unitare de către instanțele de drept comun a dispozițiilor legale revine, conform art. 519 din Codul de procedură civilă, Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 25/2018, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a calificat termenele instituite de art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 ca fiind termene legale, imperative sau prohibitive și absolute. ... 73. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a dezvoltat, prin Decizia nr. 25/2018, regulile de interpretare și de aplicare a acestor termene procedurale legale, arătând că „durata termenelor procedurale presupune stabilirea punctului de plecare a termenului (art. 184 din Codul de procedură civilă), precum și a punctului de împlinire (art. 182 din Codul de procedură civilă). Cât privește momentul de la care începe să curgă termenul procedural, art. 184 din Codul de procedură civilă dispune că termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel. Punctul de împlinire este acela în care termenul procedural își realizează efectul, în sensul că fie încetează posibilitatea de a mai exercita dreptul în vederea căruia termenul a fost acordat (termen imperativ), fie, dimpotrivă, se naște dreptul de a efectua anumite acte de procedură (termen prohibitiv)“ - paragraful 71. ... 74. Instanța supremă a mai arătat că „necesitatea unor termene diferite de soluționare se datorează numărului diferit de cereri nesoluționate până la momentul actual de la nivelul diverselor entități învestite de lege cu soluționarea acestora. Aceste termene sunt rezonabile, având în vedere că termenul de 36 de luni este aplicabil exclusiv în situații excepționale, și anume: Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul municipiului București. De asemenea, acordarea de termene diferite se justifică și prin lipsa actelor doveditoare în multe dintre situațiile existente, ținând seama de faptul că se instituie în sarcina entităților învestite de lege obligația de a comunica în scris persoanelor îndreptățite documentele necesare soluționării cererilor. Termenele de 12, 24, respectiv 36 de luni încep să curgă de la data de 1 ianuarie 2014, deoarece este necesară o perioadă premergătoare efectuării procedurilor administrative necesare implementării noului cadru legislativ, alocării de resurse materiale și umane și pentru ca autoritățile locale și centrale să își îndeplinească obligațiile legale prevăzute în noua lege“ (paragraful 63). ... 75. Prin Decizia nr. 113 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 23 mai 2016, Curtea Constituțională a subliniat că termenul de 6 luni prevăzut de art. 35 alin. (2) nu trebuie înțeles în sensul că numai după expirarea acestuia poate fi exercitată acțiunea împotriva actului entității administrative sau a refuzului nejustificat de emitere a acestuia, „ci acesta este intervalul de timp în care persoana îndreptățită are posibilitatea de a se adresa instanței, având semnificația unui termen procedural, de exercitare a dreptului de sesizare a instanței de judecată cu soluționarea acțiunii în realizarea dreptului“ (paragraful 28). ... 76. Rezultă, astfel, că termenele prevăzute de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 sunt în mod evident la rândul lor termene procedurale, menite să marcheze debutul termenului de 6 luni (procedural, de decădere) consacrat prin art. 35 alin (2) , astfel încât momentul împlinirii termenelor instituite conform alin. (1) al art. 33 trebuie să fie unul neechivoc, public, să nu poată fi ignorat ori modificat nici de către entitatea învestită de lege cu soluționarea cererilor, dar nici de către persoana interesată să acționeze în sensul dat de art. 35. ... 77. Indiferent dacă acest moment al curgerii termenului de 6 luni debutează la 1 ianuarie 2015, în cazul alin. (1) lit. a) , la 1 ianuarie 2016, în ipoteza dată de lit. b) , sau la 1 ianuarie 2017 - lit. c) , legiuitorul l-a condiționat de existența unui criteriu obiectiv (numărul cererilor rămase nesoluționate la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013), dar și de îndeplinirea obligației prevăzute în sarcina entităților învestite cu soluționarea cererilor, vizând stabilirea și informarea publică asupra criteriului obiectiv. ... 78. Prezumția cunoașterii legii, rezultantă a principiului nemo censetur ignorare legem, nu se aplică și situațiilor de fapt, ci doar normelor aplicabile raporturilor juridice. Numărul cererilor nesoluționate la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 se înscrie în sfera situațiilor de fapt, el urmând a fi probat în condițiile legii, odată cu dovedirea înștiințării publice asupra acestei chestiuni de fapt. ... 79. Atunci când se opune unei persoane împlinirea unui termen procedural, trebuie probată îndeplinirea condițiilor legale necesare curgerii respectivului termen, adică aducerea la cunoștință a datei de la care începe să curgă respectivul termen. ... 80. În teza generală a art. 184 din Codul de procedură civilă, termenele curg de la momentul comunicării actului procedural. ... 81. În cazul particular al art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 termenul de 6 luni este necesar să curgă de la momentul comunicării datelor relevante pentru cei interesați, în legătură cu numărul notificărilor de soluționat. Se poate opina că modalitatea efectivă de îndeplinire a obligației de comunicare decurge explicit din configurația textului art. 33 alin. (3) din lege, care reflectă acoperirea de către legiuitor a tuturor situațiilor vizând aducerea la cunoștința publică a criteriului obiectiv care indică termenul operabil. Norma ia astfel în considerare atât cazul persoanelor interesate aflate în raza teritorială a entității învestite, care ar putea cunoaște numărul de cereri nesoluționate din simpla afișare a datelor la sediul entității, cât și pe cel al rezidenților din alte localități din țară sau din străinătate - ca în speță, care nu pot accesa aceste date decât în modalitatea centralizată și publicată pe internet de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. ... 82. Sesizarea de față urmărește ca Înalta Curte de Casație și Justiție să clarifice, printr-o interpretare de principiu, dacă dispozițiile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 (care se referă la obligațiile impuse entităților învestite de lege cu privire la centralizarea și asigurarea publicității privind numărul de cereri rămase nesoluționate) se interpretează în sensul că aceste obligații trebuie îndeplinite - în raport cu criteriul numărului acestor cereri - cel mai târziu la împlinirea termenelor prevăzute, după caz, de art. 33 alin. (1) lit. a) , b) sau c) din lege, precum și care este modalitatea de raportare a prevederilor art. 35 alin. (2) din lege atunci când nu există dovada îndeplinirii acestei obligații de informare, până la împlinirea respectivului termen în cazurile reglementate de lit. a) și b) . ... 83. În condițiile în care termenul incident, stabilit prin art. 33 alin. (1) lit. a) , b) sau c) , după caz, a avut pe durata curgerii lui efectul reflectat prin Decizia Curții Constituționale nr. 269 din 7 mai 2014 (anume că până la împlinirea sa, cel care s-a considerat îndreptățit nu a avut deschis dreptul material la acțiune), devine elocventă interpretarea art. 33 alin. (3) prin raportare la termenele reglementate prin alin. (1) , în privința modului în care nu doar criteriul numărului de cereri, ci și informarea făcută asupra acestui criteriu generează efectele procedurale urmărite de legislație. ... 84. Revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, în mecanismul interpretării unitare a legii, să stabilească principial dacă există - potrivit opțiunii legiuitorului, în raport cu natura acestor termene - o interpretare corelată între conținutul normei art. 33 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 și cel al art. 33 alin. (1) , anume dacă obligația de informare regăsită în alin. (3) trebuie îndeplinită până la împlinirea termenului incident (de 12 luni sau, după caz, de 24 de luni), astfel încât începutul curgerii termenului reglementat de art. 35 alin. (2) să se bucure de previzibilitate și accesibilitate, dar și de opozabilitate - atât în raport cu persoanele care se consideră îndreptățite la măsuri reparatorii, cât și cu instituțiile chemate să vegheze la respectarea legii. ... 85. În raport cu instituțiile statului se poate înțelege, spre exemplu, că accesibilitatea acestor date publice exclude necesitatea solicitării de către instanță a unor clarificări, pe parcursul procesului, în legătură cu numărul de cereri nesoluționate la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 sau cu îndeplinirea cerinței de publicitate. ... 86. Atât deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pronunțate în legătură cu art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, cât și cele ale Curții Constituționale au relevat faptul că termenele introduse au ca scop eficientizarea procedurilor administrative și, în final, respectarea drepturilor tuturor persoanelor interesate, reprezentând în același timp un scop legitim și existând un raport de proporționalitate rezonabil între scopul urmărit și mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia. ... 87. Sancționând inacțiunea titularului dreptului care nu l-a exercitat în termenul legal [art. 2.545 alin. (2) din Codul civil], decăderea presupune un timp bine definit de curgere a respectivului termen, fiind exclusă ipoteza diluării momentului său de început ori stabilirea sa în funcție de voința ori de conduita exclusivă a vreunuia din actorii normei juridice (persoane fizice sau juridice, autorități sau instituții publice). ... 88. Într-un asemenea caz revine Înaltei Curți de Casație și Justiție rolul de a pune la dispoziția instanțelor de drept comun interpretarea de principiu care să asigure ulterior, pentru fiecare caz în parte și în raport cu probatoriul administrat, instrumentul de evaluare legală a momentului de la care începe să curgă termenul de 6 luni, prin raportare la data la care obligația de comunicare - care revenea entităților învestite cu soluționarea cererilor - ar fi trebuit îndeplinită. ... 89. A doua problemă de drept supusă dezlegării de principiu și care este indisolubil legată de prima chestiune este aceea dacă dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 se interpretează în sensul că termenul de 6 luni curge după împlinirea celor stabilite prin art. 33 alin. (1) lit. a) sau b) , după caz, doar dacă îndeplinirea cumulativă a obligațiilor impuse conform art. 33 alin. (3) entităților învestite de lege cu soluționarea cererilor s-a realizat până la împlinirea termenelor stabilite prin art. 33 alin. (1) lit. a) sau b) . ... 90. Instanța de trimitere a precizat că această a doua întrebare nu mai cuprinde vreo referire la teza art. 33 alin. (1) lit. c) , deoarece în acest context se poate considera că singurul termen de decădere, care prin interpretarea corelată a legii nu ar comporta în mod similar aceleași discuții, este cel reglementat prin aplicarea art. 33 alin. (1) lit. c) și a art. 35 alin. (2) din lege - dată fiind opțiunea legiuitorului pentru conturarea unui termen maxim în cadrul căruia se poate acționa împotriva refuzului de soluționare a cererilor de către entitățile învestite. ... 91. Interpretarea cerută în mecanismul conferit prin art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă permite clarificarea chestiunii evocate în cauzele supuse judecății, anume dacă modalitatea de îndeplinire a obligațiilor procedurale instituite în sarcina entităților învestite de lege se constituie în obstacole insurmontabile, de natură să transforme exercitarea dreptului de acces la justiție al persoanelor care se consideră îndreptățite într-un demers iluzoriu, pur teoretic, atunci când constată că li se opune un termen de decădere mai înainte de a fi știut de începerea curgerii lui ori că obligația de informare nu s-a realizat sau s-a îndeplinit chiar după împlinirea termenului de decădere, în raport strict cu criteriul obiectiv al numărului cererilor. ... 92. În acest context este de remarcat că prima evidență publică a datelor centralizate la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, care poate fi regăsită pe site-ul instituției, datează din 16 februarie 2016, moment care se plasează ulterior celui opus în primă instanță reclamanților, în raport cu numărul de notificări nesoluționate (1 ianuarie 2016) și de la care ar fi început să curgă termenul procedural de 6 luni. ... 93. Față de aceste considerente, sesizarea de față are ca obiectiv clarificarea modului de interpretare a dispozițiilor art. 33 alin. (3) și alin. (1) din lege, sub aspectul corelării obligației de stabilire a numărului cererilor înregistrate și nesoluționate, de afișare a acestor date și de publicare a lor pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților [alin. (3) ] și de termenele înăuntrul cărora entitățile învestite de lege aveau obligația soluționării cererilor [alin. (1) ]. ... 94. Referitor la jurisprudența Curții de Apel Constanța, soluțiile pronunțate în cea mai mare parte dau eficiență termenului de decădere consacrat prin art. 35 alin. (2) din lege, fără o trimitere explicită la momentul de debut al acestui termen prin raportare la îndeplinirea obligațiilor decurgând din art. 33 alin. (3) ; se apreciază că numărul de notificări rămase nesoluționate constituie un element cu o oarecare notorietate, susceptibil a fi obținut de către cel interesat fie prin chestionarea entității învestite, fie dedus din corespondența internă a compartimentelor autorității publice locale (depusă la dosar în cursul procesului). ... ...